De ce să fii vegan NU este o chestiune de totul sau nimic

Uite încă unul din lucrurile de care mă izbesc în ultimul timp:

Să fii vegan e ca şi cum ai fi gravidă. Ori eşti, ori nu eşti.

Are sens dacă nu te gândeşti prea mult. Atât timp cât o faci (adică te gândeşti), nu mai are sens, în mai multe feluri.

Există două probleme cu această interpretare de tip alb-negru a veganismului. Una este strategică, alta este conceptuală.

În primul rând, să prezinți faptul că vegan înseamnă ceva ce fie ești ori nu ești, fără cale de mijloc, nu este strategic. Am scris despre acest aspect înainte: nu prezentați veganismul drept ceva binar, pentru că în acest mod vom exclude pe toți care vor să ni se alăture parțial sau chiar în mare parte din drum. Tehnic vorbind, e corect să clasificăm pe cineva care este 99,5% vegan (să spunem că mănâncă o felie de plăcintă odată pe an la bunica lor) drept non-vegan. Dar bineînțeles că omul respectiv este mult mai aproape de a fi vegan decât non-vegan (omnivor sau vegetarian).

În al doilea rând, există o zonă gri, în care nu este clar dacă utilizarea sau consumul unor produse sau ingredientele exclude într-adevăr pe cineva de la denumrea de vegan. Exact, ce înseamnă să fii vegan și ce nu înseamnă nu este în totalitate clar, și probabil că e mai mult o scalare decât orice altceva.

Donald Watson, fondatorul Societății Vegane în Marea Britanie a definit veganismul drept o filosofie și un mod de viață care urmărește să excludă – pe cât posibil și practic – toate formele de exploatare, cruzime, a animalelor pentru hrană, vestimentație sau orice alt scop.

 

sa fii vegan nu e ca si cum ai fi gravida

Partea cu „pe cât posibil şi practic” reprezintă o calificare importantă. Lasă loc pentru zone gri şi subiectivitate. Unii vegani cred ca ceea ce este „posibil şi practic” este foarte clar. Să eviţi felia aia de plăcinţică de mere e foarre posibil şi practic. Trebuie dpar să-i spui lu’ mamaie că nu o vrei, nu?

Însă ceea ce e posibil şi practic pentru o persoană poate că nu este şi pentru alta. Şi nu ar trebui să stabilim pentru alţii ce e posibil şi practic pentru ei. Dacă nu eşti de acord şi ceea ce crezi tu că este posibil şi practic pentru tine ar trebui să fie la fel şi pentru alţii, să ne imaginăm pe cineva care a studiat și aplică în mod activ 320 de pagini din cartea Veganissimo. Ce-ar fi dacă v-ar spune acea persoană că evitarea tuturor acelor sute de pagini de ingrediente problematice destul de practic și posibil?

Deci nu, să fii vegan nu e ca și cum ai fi gravidă. La fel cum crudivorii își spun unul celuilalt că sunt 70 sau 80% crudivori, același lucru e posibil și cu veganismul.

Unii vor puncta că veganismul (spre deosebire de a fi crudivor) e mai mult despre dietă, ceea ce bineînleles că este adevărat (deși dieta acoperă cea mai mare parte). În ideea că veganismul nu este o dietă ci o filosofie, un etos, un stil de viață, acei oameni s-ar putea să ridice obiecții cum că este într-adevăr o chestiune de totul sau nimic. Fie respecți drepturile animalelor, fie nu, ar putea să spună.

Dar este oare chiar așa? Uitați-vă la atitudinea și comportamentul nostru către oameni. Probabil că niciunul dintre noi, oricând și oriunde, nu respectă la perfecție drepturile tuturor oamenilor. Majoritatea dintre noi sunt amabili și compătimitori în unele situații (să sperăm că în majoritatea lor). Deseori alunecăm și cădem.

Să spunem că dacă ești vegan sau dacă respecți drepturile animalelor în consumul tău este o chestie albă sau neagră e ca și cum ai cere un fel de perfecțiune extraterestră pentru noi oamenii. Putem doar să ne străduim să fim din ce în ce mai buni. Nu există niciun acolo, nu există niciun punct de sosire. Existăm doar noi toți, mergând într-o anumită direcție, în speranța aducerii mulți alți oameni cu noi de-a lungul drumului.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: http://veganstrategist.org/2016/05/12/why-being-vegan-is-not-an-all-or-nothing-thing/

Reclame

Ai fi devenit vegan dacă…?

Verificarea realității: vrem ca toată lumea să fie vegană, dar numai o parte minusculă a populației este astfel.

Nu ajută deloc să te plângi de situația actuală sau să îi faci pe toți cei care nu sunt vegani egoiști, nepăsători sau ipocriți.

Să vedem ce putem să facem este mult mai productiv, vedeți imaginile de mai jos. Diagrama circulară din stânga reprezintă numărul mic de oameni care sunt dispuși să facă un efort relativ mare care implică în ziua de azi să devii vegan. Efortul este reprezentat de panta abruptă din dreapta.

Majoritatea veganilor și activiștilor pentru drepturile animalelor încearcă să mărească felia de diagramă prin creșterea motivației populației astfel încât mai multe persoane să vrea să facă (și să facă) efortul necesar să devină vegani:

Asta, în sine, nu este suficient ca să ajungem la o lume vegană. Sunt optimist și cred că majorității oamenilor, în inimile lor, le pasă de animale și nu vor să le vadă rănite. Chestia este că nu le pasă suficient să fie dispuși să aibă de-a face cu prea multe inconveniențe (sau cu ceea ce văd ei ca fiind inconveniență).

Așadar, în plus față de creșterea motivației, avem nevoie de…V-ați prins: avem nevoie să facem panta mai puțin abruptă:

 

Să facem panta mai puțin abruptă înseamnă că vom crea un mediu care oferă atât de multe alternative vegane și în care fabricarea produselor animale devine din ce în ce mai grea, astfel încât oamenii să fie nevoiți să facă din ce în ce mai puțin efort și prin urmare să aibă nevoie din ce în ce mai puțin de motivație.

Cu cât mai lină panta/cu cât mediul este propice pentru veganism, cu atât mai mulți oameni vor deveni vegani.

Unii vor deveni vegani doar dacă panta este așa:

Iar câțiva codași vor avea nevoie să fie astfel:

Multor vegani li se pare trist și depresiv să avem nevoie să facem lucrurile așa de simple înainte ca oamenii să facă ceea ce este din punct de vedere moral lucrul corect. Pot să empatizez cu acest sentiment. Dar luați asta în calcul: nu e ca și cum eu sau tu am devenit vegani exclusiv datorită motivației morale. Am avut nevoie și noi de o anumită disponibilitate de alternative, fără de care nu am fi devenit vegani. S-ar putea să crezi că ai avut doar nevoie să auzi informațiile corecte sau să ai gândurile corecte, dar asta nu e adevărat: ai devenit vegan atunci când ai avut suficientă motivație să urci panta. Unii poate că au urcat-o atunci când a fost și mai abruptă (să zicem că în anii 1970).

Toată lumea are nevoie ca panta să fie într-un anumit fel. Foarte puțini sau niciunul dintre noi nu ar fi fost capabil să urce această pantă:

Ca să nu mai zic de asta:

Totul este relativ. Fii bucuros că ai fost capabil să devii vegan atunci când ai facut-o. Dar conștientizează că întotdeauna au fost oameni care au făcut asta înaintea ta. Și nu te aștepta ca toți ceilalți să devină vegani azi. Lucrează atât la motivație cât ȘI la facilitarea lucrurilor.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: https://veganstrategist.org/2017/04/19/would-you-have-gone-vegan-if/

Scrisoare către un proaspăt vegan

Aceasta este o introducere pe care am scris-o pentru un proiect de carte al cuiva intitulat Scrisoare către un proaspăt vegan. În acele scrisori, cronicarii povestesc noilor vegani cele mai importante lucruri pe care şi-ar fi dorit să le ştie ei înşişi ca proaspăt vegani.

Dragă nou vegan, 

Felicitări pentru alegerea ta de compasiune. În caz că eşti interesat de nişte sfaturi de la un vegan de mai mult timp, iată câteva lucruri.

În primul rând, cred că nu ai făcut alegerea asta doar pentru tine însuţi ci şi pentru că tu crezi într-o lume mai bună. Şi cred că deja ştii că marele câştig al acestei lumi nu este că tu ai devenit vegan ci şi oamenii pentru care poţi fi un exemplu strălucitor. Pentru ca ei la rândul lor să constate că sunt moduri mai bune de a ne hrăni fără să creştem şi să ucidem animale. Ştiţi voi, e un joc al numerelor. Majoritatea oamenilor consumă carne pentru că majoritatea oamenilor consumă carne. Deci cu cât suntem mai mulți, cu atât ne va fi mai uşor să fim şi mai mulţi. E vorba despre masa critică. Şi aici intri tu în peisaj. 

Vezi tu, simplul fapt că eşti vegan e suficient să facă oamenii din jurul tău inconfortabili. Nici nu trebuie să deschizi gura. Dacă vrei să îți urmeze exemplul (şi, cum am spus, presupun că îţi doreşti asta) atunci trebuie să – scuzaţi expresia- calci pe coji de ouă. Trebuie să fii foarte precaut şi diplomatic pentru că nu vrei să enervezi oamenii, vrei să îi atragi.

Aşadar îndtumă-i gentil: zâmbeşte, glumeşte, găteşte, povesteşte, fii un exemplu şi fii sincer şi onest cu asta. Nu le ţine predici (aşa cum fac eu acum), blama sau judeca, pentru că la majoritatea oamenilor nu ajută (chiar dacă poate pe tine te-a ajutat).

Nu te aştepta de ceva de la oameni, şi în mod cert nu te aştepta să te urmeze din prima până la capăt. Nu te aştepta să-şi arunce toţi pantofii şi curelele din piele, puloverele din lână şi mai ştiu eu ce. Daţi-le voie să aibă propriile lor motive să se schimbe, nu te aştepta să aibă aceleaşi motive ca tine. Şi te rog – dar te rog frumos – să nu le spui că nu se pot proclama vegani dacă nu respectă cu stricteţe toate regulile.

Oamenii s-ar putea să pornească pe drumul veganismului şi compasiunii din alte motive decât veganismul şi compasiunea. Poate încep să mănânce vegan datorită presiunii celor din grupul lor, datorită unor probleme de sănătate, datorită unei persoane iubite, datorită mai ştiu eu ce. Dar cel mai important lucru este că, din moment ce au pornit la drum, odată ce au realizat că mâncarea vegană e mai gustoasă, mai simplă, mult mai realizabilă decât credeau că e, rezistenţele lor la veganism se vor sparge. Minţile şi inimile lor se vor deschide mai mult către argumentele etice şi într-un final, să ajungă unde ţi-ai fi dorit să fie dintotdeauna.

Acum, cred că responsabilitatea ta în acest proces este să încurajezi orice pas, indiferent cât de mic, indiferent de motiv. Încurajarea noastră, nu judecăţile noastre, îi vor ajuta pe ceilalţi să meargā mai departe. Niciunul din noi nu ajunge la punctul final dintr-un singur pas. Ca vegani, avem totuşi o grămadă de învăţat. Răbdarea, înţelegerea şi compasiunea, atât pentru noi cât şi pentru ceilalţi ne va conduce la o lume pe care ne-o dorim.

Aşadar fii răbdător, compătimitor şi ai puţină încredere în oameni. Ai încredere că fiecare îşi va găsi calea. Nu este aşa de uşor astăzi, iar cineva ca tine, care devine vegan are încă nevoie de motivaţie ca să înoate împotriva curentului. Dar este din ce în ce mai uşor până când veganismul devine norma, până când oamenii nu mai au nici o problemă în a auzi şi a gândi toate aceste argumente pentru drepturile animalelor. Iar apoi, până să ne dăm seama, cercetători vor face lucrări de doctorat în care se miră cum de a fost posibil actualul tratament pe care îl aplicăm animalelor.

Până atunci, hai la treabă!

Toate cele bune.

Articol original scris de Tobias Leenaert pe https://veganstrategist.org/2015/02/11/letter-to-a-new-vegan/

Când termenul „specisism” devine suprautilizat

Cred că majoritatea dintre noi este atrasă de termenul specisism. Pare un concept atât de elegant. Și este unul puternic. În multe cazuri, atunci când îl folosești în mod corect și clar, e un argument destul de frumos să aibă sens. În special când discuți cu oameni care au o minte progresivă. Ei văd că există un punct de vedere și că există o analogie cu rasismul etc.

Ce nu înseamnă specisism? Este despre discriminarea strict pe baza speciei, la fel cum rasismul este discriminarea strict pe baza „rasei”. Îmi amintesc când citeam următoarea ilustrație sau explicație a specisismului (cred că a fost în cartea Creați din Animale a lui James Rachels). Dacă testezi cosmetice pe ochii iepurilor, ai nevoie să te intrebi: de ce nu fac asta pe oameni? Primul răspuns ar fi: nu facem asta pe oameni pentru că ochii omului ar durea. Apoi vom întreba: e diferit în cazul iepurilor? Dacă nu (dacă iepurii experimentează același disconfort), atunci suntem specisişti dacă facem teste pe iepuri şi nu pe oameni. Speciile, în acest caz, sunt sunt singura diferență, și asta nu este corect. Dacă, pe de cealaltă parte putem spune ceva de genul: iepurii nu simt durere în ochii lor (ceea ce nu este adevărat), acțiunile noastre nu ar fi specisiste dar ar fi inspirate de un criteriu moral relevant.

toys meme

Așa cum am spus, cred că este un argument bun. Felul în care îl folosesc în discuții este: „Dacă faci x animalelor dar nu oamenilor, trebuie să îmi oferi un motiv moral relevant.”

Nu cred că sunt multe motive bune împotriva specisismului. Unii oameni ar sugera că oamenii au o poziție morală diferită, au fost creați cu suflet sau – mă rog, dar lucrurile acestea nu mă conving.

Acum, pentru că specisismul este un concept atât de elegant, tindem să îl folosim în tot felul de circumstanțe, și aici, după umila mea părere, s-ar putea să greșim. Vorbesc (printre alte lucruri) despre unde aplicăm argumentul de specisism în mobilizări și comunicări, în cadrul mișcării drepturilor animalelor.

Am auzit-o de o mie de ori și de fiecare dată când o aud, oftez în mine de frustrare. Argumentul ia aceeași formă: nu poți să faci x în ceea ce privește animalele, pentru că ar fi imoral dacă l-am aplica pe oameni. În acest caz x e despre un anumit mod de comunicare, un anumit argument, o campanie… Încă odată, sună bine la prima vedere, dar lăsați-mă să completez cu câteva exemple concrete…

  • Atunci când recomand reducerea consumului de carne sau Meatless Monday (Lunea fără Carne), aud că asta este specisist, pentru că nu am fi de acord cu ceva de genul Lunea Liberă la Abuzat Copii în cazul oamenilor.
  • Atunci când recomand să încurajăm oameni când fac pași spre reducerea consumului de carne, unii oameni vor răspunde că asta e specisist pentru că nu am lăuda un criminal sau un abuzator care în prezent omoră sau abuzează mai puțini oameni.
  • Atunci când susțin că ar trebui să încercăm să fim gentili, sensibili și răbdători etc. atunci când vorbim despre suferința animalelor și veganism, primesc răspunsuri de genul: „oamenii care sunt împotriva violului și au fost victime ale unui viol ar trebui să fie capabili să educe oameni despre viol și să nu fie enervanți”
  • Un alt citat din aceeași categorie: „Ar susține cineva desființarea sau legalizarea sclaviei sexuale cu copii? Toată lumea ar spune că e obligația noastră morală să susținem SFÂRȘITUL absolut al sclaviei sexuale cu copii și că „îmbunătățirile” sunt total inadecvate și specisiste”

Cred că v-ați prins. După umila mea părere, termenul de specisist folosit în argumentările de mai sus este fals. Nu discutăm în vreun fel de aceleași lucruri. Discutăm despre practici în societate care sunt văzute total și fundamental diferit. Dacă vrei să continui să susții că este același lucru, poți categoric să faci asta, dar nu va fi eficient.

Mai mult decât atât, dacă în mișcările noastre de mobilizare ar trebui doar să spunem sau să sfătuim lucruri referitoare la animale pe care le putem spune sau sfătui referitoare la oameni, ar fi multe lucruri pe care nu ar trebui să le spunem (ceea ce este bineînțeles o parte din ce crede mișcarea pentru drepturile animalelor). Nu am putea să încurajăm sau să lăudăm oamenii pentru ceea ce fac până la veganism. Nu am putea să spunem oamenilor să încerce o provocare vegană precum Veganuary (nu poți spune violatorilor să se oprească să violeze pentru o lună de zile!); nu putem să dăm pliante violatorilor; nu am putea să susținem nicio inițiativă guvernamentală de încurajare a oamenilor să mănânce mai puțină carne pentru că un guvern nu ar încuraja oamenii să abuzeze copii un pic mai puțin.

Și așa mai departe. Cu cât scriu mai multe exemple, cu atât mai absurde devin argumentele. Lucrul deplorabil este că toate aceste recomandări pe care unii oameni din cadrul mișcării nu ne-ar face să le aplicăm sunt afirmații conform cărora cercetările psihologice și sociologice funcționează cel mai bine: pași mărunți, victorii  mici în loc de provocări mari.

Așa cum am scris mai sus, poți să fii sincer cu propriile tale reguli despre ce să spui și ce să nu spui (ignorând toate cercetările și de câte ori te-ai dat cu capul de perete), sau poți să te orientezi către ceea ce într-adevăr îi ajută pe oameni să se deschidă și să se schimbe.

Haideți să folosim termenul de specisism în mod înțelept, într-un contex potrivit.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: http://veganstrategist.org/2016/01/28/when-the-term-speciesism-gets-overused/

Despre compararea drepturilor animalelor cu alte mișcări de dreptate socială

VGKids Sticker Template

Veganii și susținătorii drepturilor animalelor fac adesea comparații între mișcarea pentru drepturile animalelor și alte mișcări de dreptate socială, precum campaniile împotriva sclavagismului, a mișcării feministe (pentru femeile oprimate de societatea patriarhală) etc.

În vreme ce aceste comparații adesea ilustrează bine oamenilor anumite lucruri sau pun animalele într-o lumină nouă, cred în același timp că trebuie să fim foarte atenți cu ele și să vedem nu doar asemănările ci și deosebirile.

Cred că există o problemă particulară atunci când oamenii folosesc paralela cu cauzele umane ca să justifice lipsa luptei pentru îmbunătățiri incremențiale.

Sună cam în felul următor:

Un activist pragmatic spune că este în favoarea anumitor reforme, precum interzicerea castrării porcinelor fără anestezie. Altele (Francione și comunitatea lui „aboliționistă”, de exemplu) s-ar putea să contracareze cu ceva de genul (asta e un citat real al cuiva):

Ar susține cineva pentru legalizarea sclaviei sexuale cu copii? Toți ar spune că e obligația noastră morală să susținem sfârșirea sclaviei sexuale cu copii și că aceste „âmbunătățiri” sunt total inadecvate și specisiste.

Aceiași oameni ar putea să spună argumente precum: nu vom susține în veci „violul la oameni” și: nu e ok să ai dezlegare doar miercurea să-ți bați nevasta (referindu-se la Meatless Monday – lunea fără carne).

Cred că această comparație e foarte șubredă în cel mai bun caz (și asta e spusă cu blândețe). Sexul cu minori, sclavia, violul sau bătutul nevestei sunt lucruri cu care 99% dintre oameni nu vor fi de acord. Uciderea animalelor pentru mâncare este ceva cu care doar puțini oameni nu sunt de acord iar restul nu doar acceptă dar și sărbătoresc chiar. Evident, probleme cu un public atât de diferit cer strategii diferite.

În general, cred că ar trebui să fim atenți atunci când facem paralele între probleme legate de animale și alte probleme sociale (umane). Haideți să nu pierdem din vedere diferențele relevante. Atunci când le pierdem din vedere, s-ar putea să ne orbească și s-ar putea să credem că putem aplica exact aceleași strategii, tactici sau stiluri de comunicare, în vreme ce sunt disponibil altele mai bune.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: https://veganstrategist.org/2015/03/20/on-comparing-animal-rights-with-other-social-justice-issues/

Cele 12 deprinderi ale veganilor super eficace

După umila mea părere, să fii un vegan eficace nu este în primul și în primul rând despre a fi vegan până la ultimul microingredient. În schimb, e despre a comunica într-un mod în care dechide cât mai multe inimi şi minţi către un stil de viaţă şi alimentar cu compasiune. Iată lista mea de 12 obiceiuri pentru vegani super eficace:

Morcov diamant

1. Veganii super eficare se pot pune în pielea oricărei persoane cu care discută. Știu că ceilalți oameni pot fi foarte diferiți în foarte multe aspecte. Ar putea să aibă interese și motivații diferite, modalități diferite de a face schimbări și a face față provocărilor. Așadar…

2. Veganii supereficace sunt adaptivi. Pot să adopte modul în care discută și ceea ce discută, în funcție de audiență. Nu sunt dogmatici în abordarea lor. Știu că sunt sub obligația morală să prezinte veganismul ca o obligație morală.

3. Veganii super eficace încurajează fiecare pas pe care oamenii îl fac. Știu că schimbarea se întâmplă gradual. Așadar, veganii super eficace se concentrează pe lucrurile bune pe care oamenii deja le fac, în loc de lucrurile pe care nu le fac încă.

4. Veganilor super eficace nu le pasă de puritate. Știu că în ceea ce îi privește atât pe ei cât și pe ceilalți, să te concentrezi pe puritate este neproductiv. Vor să fie cât mai accesibil să devii vegan, cât mai ușor și atractiv posibil. Știu că mâncatul cu compasiune nu este o chestiune de „ori… ori”, albă sau neagră, acum ori niciodată. Vor să ajute oamenii să facă primul pas și nu ultimul pas.

5. Veganii super eficace nu au nevoie să aibă dreptate. În schimb, se concentrează pe ceea ce funcționează. Din acest motiv dezbat sau se ceartă rar. Știu că pe lângă aducerea argumentelor, pot să aducă și informații practice, rețete sau o experiență culinară (de exemplu gătesc pentru alții).

6. Veganii super eficace știu să asculte. Știu că ascultarea este esențială în comunicarea reală. Veganii super eficare știu așadar să pună întrebări și știu când să tacă. Sunt prietenoși și au simțul umorului. Știu că procesul conversațiilor lor este adesea mai important decât conținutul.

7. Veganii super eficace își amintesc de cum era să fii non-vegan – nu suferă de amnezia vegană. Știu că la un moment dat au mâncat produse animale și poate au fost ei înșiși surzi la argumentele pentru drepturile animalelor chiar dacă le-au fost articulate în mod clar. Așadar, sunt răbdători și înțelegători.

8. Veganii super eficace știu că schimbarea atitudinii poate veni după schimbarea comportamentului. Așadar, nu le pasă atunci când oamenii își încep drumul vegan pentru sănătate sau din orice alt motiv. 

9. Veganii super eficace sunt umili. Știu că nu sunt perfecți. Știu că alți oameni ar putea să facă alte lucruri extraordinare chiar dacă nu sunt vegani. Și știu că nu au toate răspunsurile.

10. Veganii super eficace au încredere în oameni. Știu că majoritatea oamenilor vor să facă bine și nu vor ca animalele să sufere. Veganii super eficace știu că schimbarea este o chestiune de timp. Își dau seama că un lucru important pe care trebuie să îl facem este să ușurăm oamenilor viața ca să acționeze și să mănânce cu compasiune, furnizând variante vegane mai multe și mai bune.

11. Veganii super eficace înțeleg importanța crucială a mâncării bune. Aplaudă dezvoltarea noilor produse, învață cum să gătească și pot să inspire alți oamenmi spunându-le despre cât de bine pot să mănânce ca vegani.

12. Veganii super eficace nu judecă. Văd veganismul – ca și cum ai deveni un om mai bun – drept o călătorie mai degrabă decât o destinație, ceva ce nu se va termina vreodată și poate să înceapă în multe modalități.

Dacă vrei să afli mai multe despre aceste idei, vezi aceste prezentări video.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: https://veganstrategist.org/2016/03/25/the-12-habits-of-highly-effective-vegans/

Rezistenţa persuasiunii

Majoritatea oameniilor au construită deja „rezistenţa persuasiunii”, aşa cum o numesc oamenii de vânzări. Nu le place să fie convinși de alții, nu le place să li se spună ce să facă. Iar referitor la mâncarea de pe farfuriile noastre, o să se decidă ei înșiși despre asta. Nu au nevoie de regulamente guvernamentale, de drepturile animalelor sau de grupuri vegetariene care să le predice despre ce să mănânce, ce să nu mănânce, cât de mult sau cum ar trebui să le prepare. O să își dea singuri seama despre asta, vă mulțumesc foarte mult pentru asta.

Din postura unor oameni care aduc schimbări, e important să avem asta în vedere. Tot ce putem să facem este să le oferim oamenilor informații, poate să le arătăm greșelile raționamentelor lor (atunci ând discutăm cu oameni raționali), și să îi lăsăm să se descurce singuri cu restul.

Totuși, s-ar putea să fie util să punctăm că este o totală iluzie să creadă că dețin întreg controlul asupra alegerilor lor alimentare. Ceea ce majoritatea oamenilor consumă e foarte mult determinat de agricultură și economie, cultură, tradiție, ce obișnuiau să mănânce părinții noștri și ce vor interesele comerciale să mâncăm.

Ca o ilustrare a acestui lucru, vezi graficul de pe siteul numărătorii animalelor. Tabelul arată bugetele de publicitate ale diverselor companii de mâncare, comparativ cu grupurile care sunt interesate de animale. Ar fi interesant să comparăm asta și cu bugetele guvernamentale pentru sănătate sau sustenabilitatea alimentației.

4e182-meat2bindustry2badvertising1

Articol original publicat de Tobias Leenaert: https://veganstrategist.org/2015/02/23/persuasion-resistance/