Scrisoare către un proaspăt vegan

Aceasta este o introducere pe care am scris-o pentru un proiect de carte al cuiva intitulat Scrisoare către un proaspăt vegan. În acele scrisori, cronicarii povestesc noilor vegani cele mai importante lucruri pe care şi-ar fi dorit să le ştie ei înşişi ca proaspăt vegani.

Dragă nou vegan, 

Felicitări pentru alegerea ta de compasiune. În caz că eşti interesat de nişte sfaturi de la un vegan de mai mult timp, iată câteva lucruri.

În primul rând, cred că nu ai făcut alegerea asta doar pentru tine însuţi ci şi pentru că tu crezi într-o lume mai bună. Şi cred că deja ştii că marele câştig al acestei lumi nu este că tu ai devenit vegan ci şi oamenii pentru care poţi fi un exemplu strălucitor. Pentru ca ei la rândul lor să constate că sunt moduri mai bune de a ne hrăni fără să creştem şi să ucidem animale. Ştiţi voi, e un joc al numerelor. Majoritatea oamenilor consumă carne pentru că majoritatea oamenilor consumă carne. Deci cu cât suntem mai mulți, cu atât ne va fi mai uşor să fim şi mai mulţi. E vorba despre masa critică. Şi aici intri tu în peisaj. 

Vezi tu, simplul fapt că eşti vegan e suficient să facă oamenii din jurul tău inconfortabili. Nici nu trebuie să deschizi gura. Dacă vrei să îți urmeze exemplul (şi, cum am spus, presupun că îţi doreşti asta) atunci trebuie să – scuzaţi expresia- calci pe coji de ouă. Trebuie să fii foarte precaut şi diplomatic pentru că nu vrei să enervezi oamenii, vrei să îi atragi.

Aşadar îndtumă-i gentil: zâmbeşte, glumeşte, găteşte, povesteşte, fii un exemplu şi fii sincer şi onest cu asta. Nu le ţine predici (aşa cum fac eu acum), blama sau judeca, pentru că la majoritatea oamenilor nu ajută (chiar dacă poate pe tine te-a ajutat).

Nu te aştepta de ceva de la oameni, şi în mod cert nu te aştepta să te urmeze din prima până la capăt. Nu te aştepta să-şi arunce toţi pantofii şi curelele din piele, puloverele din lână şi mai ştiu eu ce. Daţi-le voie să aibă propriile lor motive să se schimbe, nu te aştepta să aibă aceleaşi motive ca tine. Şi te rog – dar te rog frumos – să nu le spui că nu se pot proclama vegani dacă nu respectă cu stricteţe toate regulile.

Oamenii s-ar putea să pornească pe drumul veganismului şi compasiunii din alte motive decât veganismul şi compasiunea. Poate încep să mănânce vegan datorită presiunii celor din grupul lor, datorită unor probleme de sănătate, datorită unei persoane iubite, datorită mai ştiu eu ce. Dar cel mai important lucru este că, din moment ce au pornit la drum, odată ce au realizat că mâncarea vegană e mai gustoasă, mai simplă, mult mai realizabilă decât credeau că e, rezistenţele lor la veganism se vor sparge. Minţile şi inimile lor se vor deschide mai mult către argumentele etice şi într-un final, să ajungă unde ţi-ai fi dorit să fie dintotdeauna.

Acum, cred că responsabilitatea ta în acest proces este să încurajezi orice pas, indiferent cât de mic, indiferent de motiv. Încurajarea noastră, nu judecăţile noastre, îi vor ajuta pe ceilalţi să meargā mai departe. Niciunul din noi nu ajunge la punctul final dintr-un singur pas. Ca vegani, avem totuşi o grămadă de învăţat. Răbdarea, înţelegerea şi compasiunea, atât pentru noi cât şi pentru ceilalţi ne va conduce la o lume pe care ne-o dorim.

Aşadar fii răbdător, compătimitor şi ai puţină încredere în oameni. Ai încredere că fiecare îşi va găsi calea. Nu este aşa de uşor astăzi, iar cineva ca tine, care devine vegan are încă nevoie de motivaţie ca să înoate împotriva curentului. Dar este din ce în ce mai uşor până când veganismul devine norma, până când oamenii nu mai au nici o problemă în a auzi şi a gândi toate aceste argumente pentru drepturile animalelor. Iar apoi, până să ne dăm seama, cercetători vor face lucrări de doctorat în care se miră cum de a fost posibil actualul tratament pe care îl aplicăm animalelor.

Până atunci, hai la treabă!

Toate cele bune.

Articol original scris de Tobias Leenaert pe https://veganstrategist.org/2015/02/11/letter-to-a-new-vegan/

Reclame

Când termenul „specisism” devine suprautilizat

Cred că majoritatea dintre noi este atrasă de termenul specisism. Pare un concept atât de elegant. Și este unul puternic. În multe cazuri, atunci când îl folosești în mod corect și clar, e un argument destul de frumos să aibă sens. În special când discuți cu oameni care au o minte progresivă. Ei văd că există un punct de vedere și că există o analogie cu rasismul etc.

Ce nu înseamnă specisism? Este despre discriminarea strict pe baza speciei, la fel cum rasismul este discriminarea strict pe baza „rasei”. Îmi amintesc când citeam următoarea ilustrație sau explicație a specisismului (cred că a fost în cartea Creați din Animale a lui James Rachels). Dacă testezi cosmetice pe ochii iepurilor, ai nevoie să te intrebi: de ce nu fac asta pe oameni? Primul răspuns ar fi: nu facem asta pe oameni pentru că ochii omului ar durea. Apoi vom întreba: e diferit în cazul iepurilor? Dacă nu (dacă iepurii experimentează același disconfort), atunci suntem specisişti dacă facem teste pe iepuri şi nu pe oameni. Speciile, în acest caz, sunt sunt singura diferență, și asta nu este corect. Dacă, pe de cealaltă parte putem spune ceva de genul: iepurii nu simt durere în ochii lor (ceea ce nu este adevărat), acțiunile noastre nu ar fi specisiste dar ar fi inspirate de un criteriu moral relevant.

toys meme

Așa cum am spus, cred că este un argument bun. Felul în care îl folosesc în discuții este: „Dacă faci x animalelor dar nu oamenilor, trebuie să îmi oferi un motiv moral relevant.”

Nu cred că sunt multe motive bune împotriva specisismului. Unii oameni ar sugera că oamenii au o poziție morală diferită, au fost creați cu suflet sau – mă rog, dar lucrurile acestea nu mă conving.

Acum, pentru că specisismul este un concept atât de elegant, tindem să îl folosim în tot felul de circumstanțe, și aici, după umila mea părere, s-ar putea să greșim. Vorbesc (printre alte lucruri) despre unde aplicăm argumentul de specisism în mobilizări și comunicări, în cadrul mișcării drepturilor animalelor.

Am auzit-o de o mie de ori și de fiecare dată când o aud, oftez în mine de frustrare. Argumentul ia aceeași formă: nu poți să faci x în ceea ce privește animalele, pentru că ar fi imoral dacă l-am aplica pe oameni. În acest caz x e despre un anumit mod de comunicare, un anumit argument, o campanie… Încă odată, sună bine la prima vedere, dar lăsați-mă să completez cu câteva exemple concrete…

  • Atunci când recomand reducerea consumului de carne sau Meatless Monday (Lunea fără Carne), aud că asta este specisist, pentru că nu am fi de acord cu ceva de genul Lunea Liberă la Abuzat Copii în cazul oamenilor.
  • Atunci când recomand să încurajăm oameni când fac pași spre reducerea consumului de carne, unii oameni vor răspunde că asta e specisist pentru că nu am lăuda un criminal sau un abuzator care în prezent omoră sau abuzează mai puțini oameni.
  • Atunci când susțin că ar trebui să încercăm să fim gentili, sensibili și răbdători etc. atunci când vorbim despre suferința animalelor și veganism, primesc răspunsuri de genul: „oamenii care sunt împotriva violului și au fost victime ale unui viol ar trebui să fie capabili să educe oameni despre viol și să nu fie enervanți”
  • Un alt citat din aceeași categorie: „Ar susține cineva desființarea sau legalizarea sclaviei sexuale cu copii? Toată lumea ar spune că e obligația noastră morală să susținem SFÂRȘITUL absolut al sclaviei sexuale cu copii și că „îmbunătățirile” sunt total inadecvate și specisiste”

Cred că v-ați prins. După umila mea părere, termenul de specisist folosit în argumentările de mai sus este fals. Nu discutăm în vreun fel de aceleași lucruri. Discutăm despre practici în societate care sunt văzute total și fundamental diferit. Dacă vrei să continui să susții că este același lucru, poți categoric să faci asta, dar nu va fi eficient.

Mai mult decât atât, dacă în mișcările noastre de mobilizare ar trebui doar să spunem sau să sfătuim lucruri referitoare la animale pe care le putem spune sau sfătui referitoare la oameni, ar fi multe lucruri pe care nu ar trebui să le spunem (ceea ce este bineînțeles o parte din ce crede mișcarea pentru drepturile animalelor). Nu am putea să încurajăm sau să lăudăm oamenii pentru ceea ce fac până la veganism. Nu am putea să spunem oamenilor să încerce o provocare vegană precum Veganuary (nu poți spune violatorilor să se oprească să violeze pentru o lună de zile!); nu putem să dăm pliante violatorilor; nu am putea să susținem nicio inițiativă guvernamentală de încurajare a oamenilor să mănânce mai puțină carne pentru că un guvern nu ar încuraja oamenii să abuzeze copii un pic mai puțin.

Și așa mai departe. Cu cât scriu mai multe exemple, cu atât mai absurde devin argumentele. Lucrul deplorabil este că toate aceste recomandări pe care unii oameni din cadrul mișcării nu ne-ar face să le aplicăm sunt afirmații conform cărora cercetările psihologice și sociologice funcționează cel mai bine: pași mărunți, victorii  mici în loc de provocări mari.

Așa cum am scris mai sus, poți să fii sincer cu propriile tale reguli despre ce să spui și ce să nu spui (ignorând toate cercetările și de câte ori te-ai dat cu capul de perete), sau poți să te orientezi către ceea ce într-adevăr îi ajută pe oameni să se deschidă și să se schimbe.

Haideți să folosim termenul de specisism în mod înțelept, într-un contex potrivit.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: http://veganstrategist.org/2016/01/28/when-the-term-speciesism-gets-overused/

Despre compararea drepturilor animalelor cu alte mișcări de dreptate socială

VGKids Sticker Template

Veganii și susținătorii drepturilor animalelor fac adesea comparații între mișcarea pentru drepturile animalelor și alte mișcări de dreptate socială, precum campaniile împotriva sclavagismului, a mișcării feministe (pentru femeile oprimate de societatea patriarhală) etc.

În vreme ce aceste comparații adesea ilustrează bine oamenilor anumite lucruri sau pun animalele într-o lumină nouă, cred în același timp că trebuie să fim foarte atenți cu ele și să vedem nu doar asemănările ci și deosebirile.

Cred că există o problemă particulară atunci când oamenii folosesc paralela cu cauzele umane ca să justifice lipsa luptei pentru îmbunătățiri incremențiale.

Sună cam în felul următor:

Un activist pragmatic spune că este în favoarea anumitor reforme, precum interzicerea castrării porcinelor fără anestezie. Altele (Francione și comunitatea lui „aboliționistă”, de exemplu) s-ar putea să contracareze cu ceva de genul (asta e un citat real al cuiva):

Ar susține cineva pentru legalizarea sclaviei sexuale cu copii? Toți ar spune că e obligația noastră morală să susținem sfârșirea sclaviei sexuale cu copii și că aceste „âmbunătățiri” sunt total inadecvate și specisiste.

Aceiași oameni ar putea să spună argumente precum: nu vom susține în veci „violul la oameni” și: nu e ok să ai dezlegare doar miercurea să-ți bați nevasta (referindu-se la Meatless Monday – lunea fără carne).

Cred că această comparație e foarte șubredă în cel mai bun caz (și asta e spusă cu blândețe). Sexul cu minori, sclavia, violul sau bătutul nevestei sunt lucruri cu care 99% dintre oameni nu vor fi de acord. Uciderea animalelor pentru mâncare este ceva cu care doar puțini oameni nu sunt de acord iar restul nu doar acceptă dar și sărbătoresc chiar. Evident, probleme cu un public atât de diferit cer strategii diferite.

În general, cred că ar trebui să fim atenți atunci când facem paralele între probleme legate de animale și alte probleme sociale (umane). Haideți să nu pierdem din vedere diferențele relevante. Atunci când le pierdem din vedere, s-ar putea să ne orbească și s-ar putea să credem că putem aplica exact aceleași strategii, tactici sau stiluri de comunicare, în vreme ce sunt disponibil altele mai bune.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: https://veganstrategist.org/2015/03/20/on-comparing-animal-rights-with-other-social-justice-issues/

Carnivorul este rege – și alte lecții de marketing și vânzări

Fie că ne place sau nu, drept oameni care vor să schimbe lumea, suntem în afacerea de vânzare a unor lucruri. Vrem să vindem un mesaj, un obicei, un stil de viață…spune-i cum vrei. Suntem negustori de idei, și avem nevoie să îmbarcăm cât mai mulți oameni, în orice mod care ajută.

Ador să citesc în afara cutiei și să văd dacă pot să aplic idei din alte domenii în mișcarea noastră. Iată câteva concepte și lecții pe care le-am preluat din marketing și vânzări (vezi și adresele de sub fiecare articol ca să citești câteva din scrierile mele anterioare pe aceste teme)

Carnivorul este rege

(Tehnic, ar trebui să folosesc denumirea de „omnivor”, bineînțeles, dar înțelegeți că am avut nevoie să scriu ceva cu aici)

Cât timp carnivorul este o persoană pe care vrem să o țintim și să se alăture echipei noastre, nu îi putem aliena. Ei sunt viitorii noștri suporteri. Putem să îi vedem drep pre-vegani. Vorbindu-i de rău de obicei nu îi va motiva să se apropie de noi. Dacă suntem furioși pe ei, dacă îi acuzăm sau îi judecăm, e ca și cum ne-am da bătuți să ni se alăture. În schimb, la fel ca și cu clienții, avem nevoie să îi ascultăm, să îi tratăm ca un rege, să le oferim un fursec sau să le facem o plăcințică (putem să le-o aruncăm în față dacă într-adevăr  se comportă ca niște țărani).

Tu nu ești audiența ta

Tu nu ești la fel ca oamenii la care vrei sa ajungi. Precum un comis voiajor de mașini, trebuie să îți adaptezi mesajul la ceea ce crezi că le place, la ceea ce crezi că sunt interesați, la ceea ce crezi că sunt deschiși și la ceea ce sunt pregătiți. Dacă vorbești doar despre ceea ce vrei tu să vorbești e ca și cum ar vorbi vânzător de mașini despre caii putere sau abilitățile tehnice (pentru că asta e ceea ce îi fascinează pe ei) unui tânăr părinte care e interesat doar de aspecte de siguranță. E despre nevoile audienței tale. Nu alte tale. Vezi Tu Nu Ești Audiența Ta.

Difuzia inovării

Avem nevoie să ne segmentăm „clienții” în mai multe categorii. Inovatorii au motive diferite de a alege ceva decât au cei din majoritatea târzie. Ca vegani, suntem cu toții inovatori, iar argumentele care au funcționat la noi nu înseamnă că vor funcționa și la ceilalți care sunt, în acest domeniu, codași. Celebrul marketer Seth Godin spune în felul următor: „Greșeala pe care vânzătorii de idei o fac este că își aduc franjurile de idei către oameni cărora nu le plac în loc să își acorde timp și să își croiască drumul către progres.”

Ceea ce Godin și alții spun este că ar trebui să întâlnim oamenii acolo unde sunt și să apelăm la valorile pa care deja le prețuiesc în loc să le spune ce valori ar trebui să aibă.

Vezi Veganii: nu ca ceilalți oameni

Căștigi un argument, pierzi un client

Chiar dacă cealaltă persoană îți spune că ai dreptate, nu înseamnă că ai avut neapărat și un impact. Atunci când cealaltă persoană simte că a pierdut, s-ar putea să se simtă și mai puțin compătimitor către tine sau către cauza pe care o susții. Benjamin Franklin a spus așa: „Dacă te cerți și contrazici, s-ar putea să dobândești o  victorie, însă va fi o victorie seacă pentru că nu vei atinge bunăvoința oponentului tău”. Dale Carnegie a spus-o și mai simplu: „Nu poți câștiga o ceartă”.

Vezi Despre a avea dreptate vs. a câștiga

Rezistența persuasiunii

Majorității oamenilor nu le place să fie convinși de alții și nu le place să li se spună ce să facă. De asemenea, referitor la mâncarea servită pe farfuriile acestora, o să se decidă ei singuri. Nu au nevoiede vreo reglementare guvernamentală sau vreun grup vegetarian sau susținător al drepturilor animalelor să le predice despre ce să mănânce și ce nu, cât de mult sau cum să o prepare. O să facă asta de unii singuri, vă rog. Așadar, e mult mai productiv dacă nu lăsăm oamenilor impresia că vrem să îi persuadăm ci să îi ajutăm să ajungă singuri la unele concluzii.

Vezi: Rezistența persuasiunii

Retenția de clienți

Să găsești clienți noi e mult mai costisitor decât să reții unul și să te asiguri că o să cumpere din nou. În domeniul nostru, cercetările spun că un număr mare de vegetarieni și vegani – nu mai puțin de 84% – renunță la un moment dat. Ar trebui să avem suficientă atenție pentru retenția clienților și să ne asigurăm că numărul de vegani care renunță e cât mai mic posibil. Putem să facem asta, printre altele, ajutându-i să le fie mai ușor să fie vegani, creând comunități și având suficientă atenție pentru capcane nutriționale.

Vezi cercetarea realizată de Faunalytics

Schimbând costurile

Multor oameni le pasă de animale dar le este frică de consecințele practice ale grijii pentru ele. Cu alte cuvinte, e prea greu să facă schimbarea. Schimbarea costurilor, în termeni de marketing, se referă la costurile pe care le suportă atunci când schimbă produse, furnizori, branduri etc. Aceste costuri pot fi financiare, dar pot fi și de timp sau psihologice. Companiile de telefonie sau de asigurări, de exemplu, vor să facă schimbarea pe cât de facilă posibil (și în același timp încercând să facă schimbarea de la produsele lor cât mai dificilă). În mod similar, avem nevoie să facilităm cât mai mult drumul oamenilor către spectrul vegan. De preferință, atât de facil încât să nu aibă nevoie de vreun motiv sau vreo motivație.

Știi mai multe despre vânzări și concepte utile? Dați de veste…

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: http://veganstrategist.org/2017/02/03/the-carnivore-is-king-and-other-lessons-from-sales-and-marketing/

Cele 12 deprinderi ale veganilor super eficace

După umila mea părere, să fii un vegan eficace nu este în primul și în primul rând despre a fi vegan până la ultimul microingredient. În schimb, e despre a comunica într-un mod în care dechide cât mai multe inimi şi minţi către un stil de viaţă şi alimentar cu compasiune. Iată lista mea de 12 obiceiuri pentru vegani super eficace:

Morcov diamant

1. Veganii super eficare se pot pune în pielea oricărei persoane cu care discută. Știu că ceilalți oameni pot fi foarte diferiți în foarte multe aspecte. Ar putea să aibă interese și motivații diferite, modalități diferite de a face schimbări și a face față provocărilor. Așadar…

2. Veganii supereficace sunt adaptivi. Pot să adopte modul în care discută și ceea ce discută, în funcție de audiență. Nu sunt dogmatici în abordarea lor. Știu că sunt sub obligația morală să prezinte veganismul ca o obligație morală.

3. Veganii super eficace încurajează fiecare pas pe care oamenii îl fac. Știu că schimbarea se întâmplă gradual. Așadar, veganii super eficace se concentrează pe lucrurile bune pe care oamenii deja le fac, în loc de lucrurile pe care nu le fac încă.

4. Veganilor super eficace nu le pasă de puritate. Știu că în ceea ce îi privește atât pe ei cât și pe ceilalți, să te concentrezi pe puritate este neproductiv. Vor să fie cât mai accesibil să devii vegan, cât mai ușor și atractiv posibil. Știu că mâncatul cu compasiune nu este o chestiune de „ori… ori”, albă sau neagră, acum ori niciodată. Vor să ajute oamenii să facă primul pas și nu ultimul pas.

5. Veganii super eficace nu au nevoie să aibă dreptate. În schimb, se concentrează pe ceea ce funcționează. Din acest motiv dezbat sau se ceartă rar. Știu că pe lângă aducerea argumentelor, pot să aducă și informații practice, rețete sau o experiență culinară (de exemplu gătesc pentru alții).

6. Veganii super eficace știu să asculte. Știu că ascultarea este esențială în comunicarea reală. Veganii super eficare știu așadar să pună întrebări și știu când să tacă. Sunt prietenoși și au simțul umorului. Știu că procesul conversațiilor lor este adesea mai important decât conținutul.

7. Veganii super eficace își amintesc de cum era să fii non-vegan – nu suferă de amnezia vegană. Știu că la un moment dat au mâncat produse animale și poate au fost ei înșiși surzi la argumentele pentru drepturile animalelor chiar dacă le-au fost articulate în mod clar. Așadar, sunt răbdători și înțelegători.

8. Veganii super eficace știu că schimbarea atitudinii poate veni după schimbarea comportamentului. Așadar, nu le pasă atunci când oamenii își încep drumul vegan pentru sănătate sau din orice alt motiv. 

9. Veganii super eficace sunt umili. Știu că nu sunt perfecți. Știu că alți oameni ar putea să facă alte lucruri extraordinare chiar dacă nu sunt vegani. Și știu că nu au toate răspunsurile.

10. Veganii super eficace au încredere în oameni. Știu că majoritatea oamenilor vor să facă bine și nu vor ca animalele să sufere. Veganii super eficace știu că schimbarea este o chestiune de timp. Își dau seama că un lucru important pe care trebuie să îl facem este să ușurăm oamenilor viața ca să acționeze și să mănânce cu compasiune, furnizând variante vegane mai multe și mai bune.

11. Veganii super eficace înțeleg importanța crucială a mâncării bune. Aplaudă dezvoltarea noilor produse, învață cum să gătească și pot să inspire alți oamenmi spunându-le despre cât de bine pot să mănânce ca vegani.

12. Veganii super eficace nu judecă. Văd veganismul – ca și cum ai deveni un om mai bun – drept o călătorie mai degrabă decât o destinație, ceva ce nu se va termina vreodată și poate să înceapă în multe modalități.

Dacă vrei să afli mai multe despre aceste idei, vezi aceste prezentări video.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: https://veganstrategist.org/2016/03/25/the-12-habits-of-highly-effective-vegans/

Vrei să faci o lume mai bună? S-ar putea să vrei să regândești relația ta cu banii.

Ai crescut și tu, la fel ca mine, crezând că banii nu aduc fericirea și că sunt lucruri mult mai importante în viață? Ai fost crescut cu ideea că banii sunt murdari și sunt ceva ce trebuie evitat? Că străduința pentru ei s-ar putea să te facă un om rău? Rezultatul unei astfel de educații și mod de gândire ar putea fi faptul că ești o persoană cumsecade și grijulie, cu mai puțini bani decât ai fi putut avea. Și e păcat, pentru că ai fi putut să folosești acei bani ca să faci bine.

money and a heart

Banii, Sfântul Graal, sau

Am ajuns să realizez că nu doar oamenii lacomi pot să aibă o relație delicată cu banii dar și oamenii pe care îi numesc „binefăcători” (cu tot respectul și dorința de a face o lume mai bună).

În vreme ce oamenii lacomi trăiesc poate cu ideea că banii sunt cel mai minunat lucru din lume și vor să aibă cât de mult posibil, binefăcătorii o să-i evite pe cât de mult pot, crezând că sunt un lucru rău. Ei văd ideea de a fi bogat drept un viciu și cea de a fi relativ sărac drept o virtute (știu, dicotomia de lacomi nenorociți versus binefăcători e un pic prea simplistă, dar hai să o păstrăm de dragul argumentării).

S-ar putea să pierzi

În acest moment s-ar putea să te fi enervat deja, ușor dezgustat de faptul că pe acest blog „non-profit” scriu despre a face -sau cel puțin să nu evităm- banii. Asta sună ca un articol al unui așa-zis guru financiar care îți spune că e bine să fii bogat, nu? Dar tu, având acel sentiment, ar confirma punctul meu de vedere.

Permite-mi să îți ușurez munca. În primul rând, nu spun aici să devii super înstărit (vezi mai târziu multe despre la ce mă refer). Nici nu spun despre a face mai mulți bani pentru binele tău propriu (deși nu te-aș condamna pentru asta). În schimb, sugerez să învățăm să apreciem valoarea banilor pentru lucrurile bune pe care le putem face cu ei. Și nu, nu cred că donațiile sau filantro-capitalismul va rezolva toate problemele din lume și cred că avem nevoie de soluții sistemice. Cred că sunt destule probleme legate de modul cum sunt făcuți mulți bani, rolul pe care îl au în societate și modalitățile prin care oamenii se duc către asta. Și cred că acest capitalism neînfrânat suferă de multe carențe.

Însă mai cred că banii aflați pe mâinile oamenilor buni și grijulii sunt un lucru bun și că cei bine intenționați nu ar trebui să lase deoparte făcutul banilor celor lacomi.

cred ca banii aflati pe mainile oamenilor buniCariera mea fără prea mulți bani

Pentru că le-am spus oamenilor din mișcările sociale că poate vor să le pese mai mult de bani, m-a făcut, inevitabil, în privirea unora un tip non-virtuos, permiteți-mi să adaug că propria carieră de douăzeci de ani ca susținător al drepturilor animalelor a fost în mare parte neplătită sau cu remunerații financiare foarte mici. Am avut abilitatea să fac asta datorită prietenei mele care deține casa în care locuim (datorită bunicilor ei); așadar, nu trebuie să plătim chirie și închiriem o parte din locuință pe AirBnb, ceea ce aduce un venit în plus. Faptul că pot să fac activismul neplătit nu înseamnă că sunt împotriva oamenilor care fac bani din activism. Dacă cineva poate să se susțină făcând ceva bun și prin urmare să aibă mai mult timp să o facă, care ar fi problema?

20.000 de euro pe apa Sâmbetei?

Revenind… Asta am ajuns să realizez: pentru că nu am învățat vreodată să mă intereseze banii, am ratat oportunitatea să fac o diferență. Părinții mei sunt oameni destul de etici cărora le pasă să contribuie la o lume mai bună. Dar, învățându-mă să prețuiesc banii suficient și dându-mi impresia că ar trebui să mă feresc de ei, mi-au redus din neatenție șansele de a face bine.

Să vă ilustrez asta mai concret. Îmi amintesc că la un moment dat – acum 20 de ani – aveam vreo 10.000 de euro în contul bancar (la vremea aceea era o altă monedă, dar în fine). Să presupunem că nu aș fi avut nicio nevoie să mă ating de acei bani de atunci și că ar fi rămas în contul meu de economii. Dobânda medie a unui cont de economii în ultimii 20 de ani în Belgia era vreo 2%. La acea dobândă, după 20 de ani, capitalul ar fi crescut la 14.500€. Dacă i-aș fi investit în ceva (acțiuni la bursă de exemplu) atunci mi-ar fi oferit o dobândă și mai mare (să zicem un rezonabil și realist 7%), capitalul meu ar fi ajuns la 36.000€. Asta ar însemna o diferență de peste 20.000€. Și asta ar fi doar la această sumă inițială mică. Rețineți că azi dobânzile sunt de obicei mai mici de 2%, în timp ce rata dobânzii e la 2%. Așadar, banii tăi își pierd rapid valoarea într-un cond obișnuit de econimii.

 

dobanda compusa bani timp
Einstein a numit dobânda compusă a opta minune a lumii

 

Problema a fost că nu aveam deloc cunoștiințe financiare, și nu eram motivat sau stimulat să învăț despre ei. Einstein a denumit dobânda compusă a opta minune a lumii (vezi aici pentru mai multe detalii), dar mi-am dat seama cum funcționează asta anul acesta, la 44 de ani. Tot abia acum mi-am dat seama că multe lucruri pe care le credem despre bani sunt clișee incorecte și că atunci când sunt făcute ca la carte și înțelept, investițiile nu sunt așa riscante precum cred oamenii. Citesc iar și iar că nu ne permitem să facem investiții. Poate că sunt un caz special lent dar trebuie să fie mulți alți oameni – bine-intenționați în special – ca și mine (bănuiala mea este că atitudinea „banii sunt ochiul dracului” este mai predominantă în Europa decât în SUA și alte părți ale lumii).

Tot binele pe care poți să îl faci

Dacă și astăzi ești convins că banii sunt ochiul dracului și nu îi vrei deloc, reacția ta ar putea fi: 1. și ce”dacă? și 2. investiția asta nu este morală oricum. Voi răspunde pe scurt acestor argumente, dar nu mă aflu sub nici o iluzie că voi convinge majoritatea anti-capitalistă a cititorilor. Așadar:

Referitor la „și ce dacă?”: dacă te gândești rațional la asta pentru un minut, știi că e clar că banii pot fi folosiți pentru a face bine. Ai putea să faci bine cu banii în mai multe moduri:

-Poți să îi donezi la un non-profit.

-Poți să îi investești într-o lansare (startup) sustenabilă sau care emite compasiune

-Poți chiar să trăiești tu însuți pentru un an sau doi (depinde unde) astfel încât să nu fii nevoit să ai un loc de muncă ordinar și să ai mai mult timp de voluntariat

-Poți să pornești propriul tău proiect cu ei.

Cred că e clar că e mai bine să ai acești bani decât să nu îi ai. Cu excepția, bineînțeles, în care să faci banii aceia investind este ceva imoral. (care este a doua obiecție). Categoric că există numeroase metode imorale de a face bani. Ai putea să investești într-un mod necritic la bursă sau fonduri unde banii sunt folosiți pentru lucruri rele. Însă, asta nu e neapărat necesar, iar multe bănci de astăzi oferă variante de investiție sustenabile. Ele s-ar ptuea să nu fie pe deplin satisfăcătoare pentru toți, dar e posibil să găsim modalități de investiții care sunt sănătoase și temeinice, sau măcar neutre. Mai mult decât atât, pe lângă creșterile randamentului, ajuți companiile să crească prin creșterea capitalului lor. Și, dacă dorești, ca deținător de acțiuni, poți chiar să participi și să votezi la întâlnirile lor anuale și să contribui la determinarea cursului companiei.

Unii vor spune că dacă joci la bursă contribui la un sistem care este intrinsec problematic și defectuos. Dar asta ar fi valabil și dacă îți pui banii într-un cont de economii – pentru că și asta este o formă de investiție care contribuie la sisteme pe care le poti inculpa – și chiar și cu mai puțin control! Probabil mulți dintre noi au idei simpliste despre capitalism. Acest discurs al lui Jonathan Haidt ilustrează asta foarte bine.

Hai să ne uităm la alte obiecții despre a face bani – obiecții pe care le-am avut la un anumit moment, sau încă le mai am parțial.

„Banii te corup. Oamenii care sunt interesați de bani sfârșesc prin a nu le păsa de lume.”

Nu cred că există vreo lege a naturii care dictează faptul că banii te corup. S-ar putea ca oamenii care sunt din start lacomi sunt cei care procură foarte mulți bani, în loc să fie invers. Oricum, în acest articol, nu vorbesc despre acumularea nemiloasă de bani prin orice mijloace posibile. Vorbesc pur și simplu despre a acorda *un pic* de interes banilor și investirii lor într-un mod etic astfel încât să avem mai multe căi la dispoziție să facem lucruri bune.

De asemenea, nu uita de oamenii care s-au îmbogățit și din cauza acestui fapt returnează o parte din bani societății și îi investesc, de exemplu, în mișcarea pentru drepturile animalelor sau orice altă mișcare. Mișcarea noastră este, de fapt, sponsorizată în mare parte de oameni care au făcut mulți bani (sper că prin cele mai bune maniere posibile) și îi donează unei cauze cărora le pasă.

„Banii nu sunt importanți”

Unii oameni – adesea cei preocupați de spiritualitate – ar susține că banii nu sunt ceea ce fac lucrurile să se miște și că sunt irelevanți. Nu este despre ceea ce ai ci despre ceea ce ești etc. Eu aș spune: încearcă să spui asta oamenilor săraci. Probabil că doar cei care sunt suficient de privilegiați pot să spună lucruri ca acesta (chiar dacă s-ar putea să fie niște sâmburi de adevăr prin aceste opinii pe ici pe colo).

„Banii și rolul pe care îl au în societate este în mod inerent problematic.”

Atât timp cât nu suntem ilumiați și nu avem mijloacele să ne furnizăm unul celuilalt cu ceea ce avem nevoie, banii sunt un mod convenabil de a face schimb de bunuri și servicii. În același timp, cred că este o metodă destul de primitivă, și îmi imaginez societăți și lumi unde nu se mai folosesc. Prea multe lucruri sunt determinate de cât de mulți bani ai și nu ar trebui să fie așa. Iată un exemplu simplu: pentru o persoană cu bani puțini, este mult mai greu să meargă cu trenul la clasa I. Totuși, ea s-ar putea să aibă o nevoie mai mare pentru asta: s-ar putea să aibă nevoie să se concentreze, s-ar putea să aibă probleme de concentrare, să sufere de atacuri de panică și să aibă mai multă nevoie de liniște sau alte lucruri de genul. Faptul că nivelul prosperității ei determină modul în care poate să călătorească nu pare optim deloc.

Dacă vrem sisteme noi, vom avea nevoie și de bani pentru asta. Chiar dacă detești capitalismul și vrei să îl arunci, s-ar putea să o faci mai repede dacă ai avea mai mulți bani să înfințezi o mișcare. Există o încercare în țara mea să se creeze un nou fel de bancă (o bancă a oamenilor). Pentru a o porni, au nevoie de …bani. Cred că un mod bun să privim lucrurile este că orice sisteme noi pe care le vom construi vor avea nevoie parțial sau integral de bani din sisteme vechi…

Concluziile mele prelimiare

pentru ca nu am invatat sa ma interesee baniiDacă aș avea copii (nu am și nu voi avea), aș încerca să îi învăț că banii nu sunt un scop final în sine ci un mijloc către finaluri extraordinare, poate fi foarte util. M-aș asigura că nu îi cresc crezând că banii și facerea lor sunt ceva rău sau corupt. Aș încerca să îi cresc cu o dorință de a deveni oameni cu integritate, care prețuiesc banii pentru binele pe care îl pot face. I-aș învăța ceva despre finanțe și i-aș avertiza să nu supra-estimeze riscurile care implică investiția lor.

Mulți oameni bine-intenționați ar putea să vrea să se mai gândească la relația lor cu banii. Ar fi bine dacă mișcările acestora le-ar spune membrilor și activiștilor ceva despre importanța banilor. Dacă tinerii ar începe să investească înțelept și sustenabil de la vârsta de, să zicem, 22 de ani, după absolvire, ar putea să construiască un capital care ar putea să facă o diferență incredibilă în lume. Nu m-am uitat pe nicio statistică și nu știu dacă este vreuna disponibilă, dar suspiciunea mea este că mulți activiști din cadrul mișcărilor sunt oameni care nu sunt foarte avuți. Ce-ar fi dacă am fi  înstăriți și am avea mai multe căi să ne cheltuim banii în mișcările noastre și pentru fericirea noastră? Ce-ar fi dacă nu am lăsa partea de făcut bani numai celor lacomi? Banii, deși adesea abuzați, sau considerați drept un scop, sunt doar o unealtă. O unealtă precum marketingul. Putem să alegem să ne abținem de la îi folosi și să îi lăsăm pe mâna celor care adesea abuzează de ei, sau putem să îi mânuim chiar noi și să facem ceva bun cu ei.

P.S: vrei mai multe informații legate de investit? Site-urile sunt nenumărate, dar am găsit acest podcast foarte bun.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: http://veganstrategist.org/2018/02/14/want-make-world-better-place-may-want-rethink-relationship-money/

Rezistenţa persuasiunii

Majoritatea oameniilor au construită deja „rezistenţa persuasiunii”, aşa cum o numesc oamenii de vânzări. Nu le place să fie convinși de alții, nu le place să li se spună ce să facă. Iar referitor la mâncarea de pe farfuriile noastre, o să se decidă ei înșiși despre asta. Nu au nevoie de regulamente guvernamentale, de drepturile animalelor sau de grupuri vegetariene care să le predice despre ce să mănânce, ce să nu mănânce, cât de mult sau cum ar trebui să le prepare. O să își dea singuri seama despre asta, vă mulțumesc foarte mult pentru asta.

Din postura unor oameni care aduc schimbări, e important să avem asta în vedere. Tot ce putem să facem este să le oferim oamenilor informații, poate să le arătăm greșelile raționamentelor lor (atunci ând discutăm cu oameni raționali), și să îi lăsăm să se descurce singuri cu restul.

Totuși, s-ar putea să fie util să punctăm că este o totală iluzie să creadă că dețin întreg controlul asupra alegerilor lor alimentare. Ceea ce majoritatea oamenilor consumă e foarte mult determinat de agricultură și economie, cultură, tradiție, ce obișnuiau să mănânce părinții noștri și ce vor interesele comerciale să mâncăm.

Ca o ilustrare a acestui lucru, vezi graficul de pe siteul numărătorii animalelor. Tabelul arată bugetele de publicitate ale diverselor companii de mâncare, comparativ cu grupurile care sunt interesate de animale. Ar fi interesant să comparăm asta și cu bugetele guvernamentale pentru sănătate sau sustenabilitatea alimentației.

4e182-meat2bindustry2badvertising1

Articol original publicat de Tobias Leenaert: https://veganstrategist.org/2015/02/23/persuasion-resistance/