Când termenul „specisism” devine suprautilizat

Cred că majoritatea dintre noi este atrasă de termenul specisism. Pare un concept atât de elegant. Și este unul puternic. În multe cazuri, atunci când îl folosești în mod corect și clar, e un argument destul de frumos să aibă sens. În special când discuți cu oameni care au o minte progresivă. Ei văd că există un punct de vedere și că există o analogie cu rasismul etc.

Ce nu înseamnă specisism? Este despre discriminarea strict pe baza speciei, la fel cum rasismul este discriminarea strict pe baza „rasei”. Îmi amintesc când citeam următoarea ilustrație sau explicație a specisismului (cred că a fost în cartea Creați din Animale a lui James Rachels). Dacă testezi cosmetice pe ochii iepurilor, ai nevoie să te intrebi: de ce nu fac asta pe oameni? Primul răspuns ar fi: nu facem asta pe oameni pentru că ochii omului ar durea. Apoi vom întreba: e diferit în cazul iepurilor? Dacă nu (dacă iepurii experimentează același disconfort), atunci suntem specisişti dacă facem teste pe iepuri şi nu pe oameni. Speciile, în acest caz, sunt sunt singura diferență, și asta nu este corect. Dacă, pe de cealaltă parte putem spune ceva de genul: iepurii nu simt durere în ochii lor (ceea ce nu este adevărat), acțiunile noastre nu ar fi specisiste dar ar fi inspirate de un criteriu moral relevant.

toys meme

Așa cum am spus, cred că este un argument bun. Felul în care îl folosesc în discuții este: „Dacă faci x animalelor dar nu oamenilor, trebuie să îmi oferi un motiv moral relevant.”

Nu cred că sunt multe motive bune împotriva specisismului. Unii oameni ar sugera că oamenii au o poziție morală diferită, au fost creați cu suflet sau – mă rog, dar lucrurile acestea nu mă conving.

Acum, pentru că specisismul este un concept atât de elegant, tindem să îl folosim în tot felul de circumstanțe, și aici, după umila mea părere, s-ar putea să greșim. Vorbesc (printre alte lucruri) despre unde aplicăm argumentul de specisism în mobilizări și comunicări, în cadrul mișcării drepturilor animalelor.

Am auzit-o de o mie de ori și de fiecare dată când o aud, oftez în mine de frustrare. Argumentul ia aceeași formă: nu poți să faci x în ceea ce privește animalele, pentru că ar fi imoral dacă l-am aplica pe oameni. În acest caz x e despre un anumit mod de comunicare, un anumit argument, o campanie… Încă odată, sună bine la prima vedere, dar lăsați-mă să completez cu câteva exemple concrete…

  • Atunci când recomand reducerea consumului de carne sau Meatless Monday (Lunea fără Carne), aud că asta este specisist, pentru că nu am fi de acord cu ceva de genul Lunea Liberă la Abuzat Copii în cazul oamenilor.
  • Atunci când recomand să încurajăm oameni când fac pași spre reducerea consumului de carne, unii oameni vor răspunde că asta e specisist pentru că nu am lăuda un criminal sau un abuzator care în prezent omoră sau abuzează mai puțini oameni.
  • Atunci când susțin că ar trebui să încercăm să fim gentili, sensibili și răbdători etc. atunci când vorbim despre suferința animalelor și veganism, primesc răspunsuri de genul: „oamenii care sunt împotriva violului și au fost victime ale unui viol ar trebui să fie capabili să educe oameni despre viol și să nu fie enervanți”
  • Un alt citat din aceeași categorie: „Ar susține cineva desființarea sau legalizarea sclaviei sexuale cu copii? Toată lumea ar spune că e obligația noastră morală să susținem SFÂRȘITUL absolut al sclaviei sexuale cu copii și că „îmbunătățirile” sunt total inadecvate și specisiste”

Cred că v-ați prins. După umila mea părere, termenul de specisist folosit în argumentările de mai sus este fals. Nu discutăm în vreun fel de aceleași lucruri. Discutăm despre practici în societate care sunt văzute total și fundamental diferit. Dacă vrei să continui să susții că este același lucru, poți categoric să faci asta, dar nu va fi eficient.

Mai mult decât atât, dacă în mișcările noastre de mobilizare ar trebui doar să spunem sau să sfătuim lucruri referitoare la animale pe care le putem spune sau sfătui referitoare la oameni, ar fi multe lucruri pe care nu ar trebui să le spunem (ceea ce este bineînțeles o parte din ce crede mișcarea pentru drepturile animalelor). Nu am putea să încurajăm sau să lăudăm oamenii pentru ceea ce fac până la veganism. Nu am putea să spunem oamenilor să încerce o provocare vegană precum Veganuary (nu poți spune violatorilor să se oprească să violeze pentru o lună de zile!); nu putem să dăm pliante violatorilor; nu am putea să susținem nicio inițiativă guvernamentală de încurajare a oamenilor să mănânce mai puțină carne pentru că un guvern nu ar încuraja oamenii să abuzeze copii un pic mai puțin.

Și așa mai departe. Cu cât scriu mai multe exemple, cu atât mai absurde devin argumentele. Lucrul deplorabil este că toate aceste recomandări pe care unii oameni din cadrul mișcării nu ne-ar face să le aplicăm sunt afirmații conform cărora cercetările psihologice și sociologice funcționează cel mai bine: pași mărunți, victorii  mici în loc de provocări mari.

Așa cum am scris mai sus, poți să fii sincer cu propriile tale reguli despre ce să spui și ce să nu spui (ignorând toate cercetările și de câte ori te-ai dat cu capul de perete), sau poți să te orientezi către ceea ce într-adevăr îi ajută pe oameni să se deschidă și să se schimbe.

Haideți să folosim termenul de specisism în mod înțelept, într-un contex potrivit.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: http://veganstrategist.org/2016/01/28/when-the-term-speciesism-gets-overused/

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s