Patru trepte de separere: Cum să vinzi un preparat vegan într-un restaurant

Imaginează-ți un anumit fel de mâncare vegană într-un restaurant. Hai să îi zicem „Cușcuș Marocan”. Pe care din următoarele situații le preferi?

patru trepte de a vinde un preparat vegan

Când te întreb ce preferi, evident că răspunsul pe care îl dai va depinde de criteriul pe care îl folosești să evaluezi aceste situații. Te gândești la ce îți convine ție? În cazul acesta, s-ar putea să preferi varianta 1: în restaurante vegane, nu e nicio bătaie de cap, nu există întrebări, niciun risc, nicio incertitudine. Dacă nu ai acces la un restaurant vegan, s-ar putea să preferi propriile tale preparate ca să fie clar separat de celelalte. Un meniu vegan separat fizic s-ar putea să-ți dea senzația că cineva are grijă de tine cu adevărat. Bineînțeles, comoditatea ta nu e cel mai important aspect aici – cel puțin nu pentru mine. Mult mai important este: câți oameni vor comanda felurile de mâncare vegane?

Dacă ne uităm la acest criteriu, atunci s-ar putea să tragem concluzia că restaurantul vegan s-ar putea să nu fie cea mai bună opțiune. Există, probabil, mulți oameni care nu ar călca într-un loc exclusiv vegan. Sau cel puțin nu ar face asta în mod voluntar (s-ar putea să fie târâți de veganul de lângă ei). Așadar, o ofertă vegană într-un restaurant omnivor ar putea fi – în acest moment dat de timp – în măsură să confrunte mai mulți non-vegani cu ideea și varianta vegană decât poate un restaurant vegan. (Nu vreau să zic că restaurantele vegane nu au niciun avantaj – vezi Insule Vegane vs. Infiltrați)

Dar şi în cadrul unui restaurant omnivor avem mai multe feluri de separare a preparatelor vegane de non-vegane. La ce nivel ar trebui să separăm şi să identificăm preparatele vegane?

Un meniu vegan separat (varianta 2), așa cum am spus, ne oferă o senzație plăcută, dar nu sunt sigur că e foarte productiv. Mulțimea de restaurante din hotelurile miliardarului Steve Wynn din Las Vegas au meniuri vegane separate, dar când ești cleint trebuie să știi asta. Ospătarii nu îți oferă informația asta spontan, deci sunt slabe șanse ca un non-vegan să comande un preparat vegan acolo.

Următorul nivel de separare este o secțiune vegană separată pe (același) meniu (varianta 3). Oare e asta o variantă interesantă? Iată un studiu nou, realizat la Școala de Economie din Londra. Cercetătoarea de știință comportamentală Linda Bacon a investigat dacă preparatele vegetale au fost comandate mai puțin frecvent atunci când sunt listate pe un meniu separat. Rezultatul a fost că atunci când era o secțiune separată vegetariană, probabilitatea ca acele preparate să fie comandate a scăzut cu un covârșitor 56%! (Presupun că diferența ar fi și mai mare dacă s-ar fi numit „preparate vegane”).

Una din posibilele explicaţii este că o secţiune separată ar putea să reamintească ideea printre omnivori cum că acel produs vegetarian sau vegan nu este pentru ei. Imaginaţi-vă cum ar fi să vă uitați la o secțiune „fără gluten” sau „potrivit pentru intoleranți la lactoză”. Dacă nu aparții categoriei de oameni care preferă aceste tipuri de mâncare sau au nevoie să mănânce în acest mod, s-ar putea să crezi că aceste preparate nu sunt pentru tine și mai mult de atât, că le lipsește ceva. Chiar și mai rău, „preparatele vegane” ar fi în mod evident o secțiune intitulată „pentru vegani” sau „pentru prietenii noștri vegani”. Chiar dacă această formulare e rară (m-am lovit de ea), la modul acesta gândesc majoritatea oamenilor despre preparatele vegane, ca feluri pentru vegani. În articole de ziar și recenzii, produsele vegane, târgurile vegane, restaurantele vegane… sunt foarte frecvent descrise precum chestii pentru vegani. Ca vegani, noi înșine, ar trebui să fim atenți să nu confirmăm ideea și să nu presupunem automat că oricine folosește un produs vegan, oricine e prezent la un festival vegan sau discurs… este vegan. Am confirma  doar separarea dintre vegani și non-vegani în felul acesta.

Așadar, doar dacă privim la cifrele de vânzări, se pare că, momentan, nu ar trebui să separăm preparatele vegane în meniu. Următoarea treaptă de separare este despre încorporarea preaparatului în meniu (varianta 4) în timp ce este clar etichetat. Aici, bineînțeles, va depinde mult de eticheta pe care o folosim. Există mai multe posibilități: vegan, pe bază de plante, vegatarian, fără carne etc. Alain Coumont, fondatorul renumitului lanț Le Pain Quotidien, preferă termenul „botanic”. De asemenea, pot fi folosite diverse niveluri de subtilitate. Eticheta poate fi cu litere mici sau mari, îngroșate sau nu, ori am putea pune un asterisc (*) după produs și să explicăm în josul paginii că sunt preparate vegetariene (vegane/pe bază de plante/de post). Cred că nu ar trebui să ne facem griji despre (in)conveniența veganilor în cazul acesta. Un vegan e obișnuit să scaneze meniuri si să caute lucrurile acestea. Ceea ce contează, din nou, este câți oameni comandă preparatul.

În final, putem să evităm separarea preparatelor vegane de non-vegane definitiv (varianta 5). Asta înseamnă să nu comunicăm deloc că un produs este vegan. Îmi imaginez că asta ar maximiza cantitatea de comenzi vegane. Însă există și câteva dezavantaje. În primul rând, mult mai puțin decât variantele anterioare, nu e deloc convenabil veganilor. Mult mai important, dacă veganii nu patronează un restaurant pentru că la prima vedere nu are nicio variantă vegană în meniu, nu vom fi capabili să creștem vânzările restaurantelor pe respectivele produse vegane și prin urmare, nici angajamentul lor (restaurantelor) să le ofere. În plus, mulți oameni s-ar putea să ia în considerare aceste produse vegane, dar s-ar putea să spună că dacă nu știu că un anumit produs este vegan, ar putea fi o șansă pierdută (vezi și Creșterea tăcută a afacerilor vegane).

Evident că, pe lângă nivelele de separare și etichetele pe care le alegem, sunt o mulțime de alți factori care pot să influențeze alegerea consumatorilor. Pe lângă preț, mai este, de exemplu, și denumirea preparatului. Putem să numim un preparat „Cușcuș marocan cu legume proaspete din piață, condimente prăjite și mentă proaspătă”, și să-l facem să sune atât de delicios încât oricine ar putea să-l aleagă.

Precum multe lucruri, alegerea cea mai bună este o chestiune de timp. Putem să facem cercetări în continuare și să vedem ce vor oamenii să comande și să mănânce. Dar dacă nu vor să comande vegan, asta nu înseamnă că nu ar trebui să fim atenți cu eticheta „vegan” (și separarea celor vegane de non-vegane). Mai înseamnă și că avem nevoie să lucrăm mai mult la renumele și imaginea termenului (presupunând că un termen precum „vegan” e un lucru util să îl ai).

Ideal, termenul vegan devine unul extrem de pozitiv și prin urmare o etichetare care crește vânzările. Încă nu suntem acolo, dar avem nevoie să lucrăm în această direcție. Mișcarea vegană poate să fie de ajutor cu asta în mai multe moduri. În primul rând, ar trebui să nu îl vedem ca pe un lucru negativ când termenul „vegan” devine un trend, așa cum pare să se întâmple în din ce în ce mai multe locații. Ar trebui să apreciem orice motiv pe care oamenii îl au când aleg produse vegane, chiar dacă acele motive ni se par superficiale. Cred că nu e o idee bună să spunem că acel motiv nu are nimic de-a face cu veganismul (pentru că veganismul e despre etică etc. – vezi „Să nu îndrăznești să te declari vegan„). De fiecare dată când cineva comandă un preparat vegan (gustos), indiferent de motiv, lucrurile se întâmplă. Restaurantele observă interesul. Iar oamenii au o experiență culinară gustoasă, inima și mintea lor se deschid și mai mult către argumentele noastre morale.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: https://veganstrategist.org/2017/06/14/four-degrees-separation-sell-vegan-restaurant-dish/

Anunțuri

Creşterea tăcută a afacerilor vegane

Noi veganii adorăm să scoatem în evidenţă cuvântul vegan în faţă. Ne place să  îl vedem pe produsele şi pe meniurile restaurantelor. Doar avându-l acolo nu numai că ne facilitează identificarea ingredientelor de mâncat, dar ar trebui de asemenea să sensibilizeze cu privire la veganism în general. Totuși, ce-ar fi dacă nu am folosi cuvântul vegan…am vinde mai multe produse vegane?

Prima oară când am auzit ceva de genul acesta a fost cu ani de zile în urmă, într-un supermarket Whole Foods în California. Ar fi trebuit să aibă un tort vegan acolo. Nu l-am găsit și am întrebat persoane din spatele tejghelei unde este. Mi-a arătat tortul și a zis ca nu mai este marcat cu eticheta de produs vegan. A spus că s-a vândut de 3 ori mai bine de când i-au luat eticheta.

Mai de curând, am văzut din ce în ce mai multe localuri întregi care sunt ceea ce numesc „vegan tăcut”, însemnând faptul că sunt vegani e comunicat foarte subtil sau deloc. Permiteți-mi să vă dau două exemple de care m-am lovit recent.

În Melbourne (și cred că și în alte orașe din Australia), există lanțul de magazine Lord of the Fries (Lordul cartofilor prăjiți). Lord of the Fries pare precum un loc clasic de mâncat, cu hamburgerii și shakeurile obișnuite, însă este vegetarian și vegan. Se comunică, dacă te uiți bine, dar amici de-ai mei au estimat nu doar că majoritatea clientelei este non-vegetariană sau vegană: nici măcar nu știu că nu mănâncă carne! Mi s-a spus din când în când că oamenii află abia după luni de zile de mers acolo.

The menu at Lord of the Fries, Melbourne, Australia
Meniul de la Lord of the Fries, Melbourne, Australia

Un alt exemplu este micuțul lanț de gelaterie Gela din Israel. Localul în care am fost avea un sticker mic pe tejghea pe care scria „Potrivit veganilor”, care le-a fost oferit de fapt de un ONG israelian. Am întrebat persoana de acolo – având in vedere că nu ştiu ebraică – dacă se specifică printr-un alt mod că totoul este vegan. Mi-a spus că nu, majoritatea oamenilor intrând fără să ştie că totul este vegan.

Gela in Israel only has a vegan friendly sticker, but everything is vegan.
Gelateria Gela din Israel are doar un sticker pe care scrie că e potrivit pentru vegani, dar totul este vegan.

Un alte exemplu este Ronald’s Donuts, un magazinaş de gogoşi de tip „tejghea” în Las Vegas. Nimic de pe clădire nu trădeayă faptul că e ceva vegan înăuntru, iar dacă vreţi să aflaţi care gogoşi sunt vegane, va trebui să întrebi.

De ce sunt aceste locuri – şi multe altele – aşa modeste despre faptul că sunt complet vegetariene sau complet vegane? Este evident că nu datorită faptului că le este ruşine să-l folosească. Mai de grabă, pentru că ei nu ştiu în momentul de faţă, cuvintele depărtează oamenii mai mult decât să îi atragă. Vegetarian sau vegan, pentru majoritatea oamenilor nu indică valoare adăugată, indică valoare extrasă. Ca să ai o idee despre ceea ce se întâmplă, compară asta cu propria ta reacție la un restaurant fără gluten. Dacă nu mânânci tu însuți/însăți fără gluten, probabil că te vei gândi exact ca mine: că preparatele respective nu vor fi la fel de bune precum cele obișnuite. Ceva a fost luat din ele (gustul, probabil?). Dacă mâncarea dintr-un restaurant fără gluten nu se ridică de fapt la nivelul unui restaurant obișnuit e irelevant, ideea este că prejudecata este acolo.

S-ar putea să te întrebi: dacă pierd clienți? Un vegan s-ar putea doar să treacă pe lângă și să nu afle, corect? Ei bine, s-ar putea să piardă pe unii, dar s-ar putea să atragă mai mulți. Pe lângă asta, vegetarienii și veganii se vor descurca prin localuri fără carne oricum, prin recomandare din vorbă-n vorbă, prin aplicația HappyCow sau mai știu eu ce. Nu e nevoie să pui eticheta VEGAN cu majuscule pe vitrina magazinului.

Toate acestea vor schimba pe măsură ce aprecierea populației generale asupra produselor vegane crește. Și un modalitate de a o crește este să îi lăsăm să servească mâncare vegană, fără să le spui de acest lucru. Dacă află după ce au servit-o (și le-a plăcut) atunci totul va fi și mai bine.

Și doar în caz că nu ți-ai dat seama ce face afacerile vegane tăcute posibile este faptul că până acum, avem alternative atât de grozave pentru multe lucruri încât a devenit posibil practic să păcălim oamenii. Asta înseamnă progres!

Nu putem să aliemăm oamenii ca să se alăture echipei noastre

Donald Trump, un om despre care mă gândeam ca la un personaj dintr-o revistă cu benzi desenate, este azi cel mai puternic clovn al planetei (așa cum l-a numit Sam Harris). Asta nu e un lucru bun și e posibil să fie chiar teribil. Pe lângă toate deciziile politice prostești, externe și interne pe care le-ar fi putut face, pare să deschidă uși pentru și mai multă intoleranță către tot soiul de minorități.

Ca să contracarez asta, mulți oameni de stânga/liberali (numiți în continuare: liberalii) din motive lesne de înțeles își înfig și mai adânc tocurile și simt mai mult ca oricând că trebuie să strige la ceilalți de fiecare dată când aud ceva care sună ofensiv în depărtare. Ideea, cu alte cuvinte, este să ai toleranță zero față de rasism, sexism și alte habotnicii, în speranța să le dezrădăcinaezi

can we get supporters from people we first alienate?
©The Economist

Întrebarea este dacă asta e cea mai bună strategie pentru a lua pe toți la bordul navei toleranței și de a crea o societate globală de oameni decenți. Nu spun că nu ar trebui să combatem justiția. Spun doar că nu e deloc ușor să alienezi, să spui rușine sau să ofensezi oameni ca să se alăture echipei noastre.

Paralela cu susținerea veganismului cred că este limpede. În mișcarea vegană, de asemenea, una din alegerile pe care le înfruntăm este cea dintre abordarea „tolerantă” și cea „confruntațională”.

Abordarea tolerantă e despre a întâlni oamenii acolo unde sunt ei, despre a îi înțelege de unde vin, privind din perspectiva lor. Abordarea încearcă să evite declanșarea vinei, acuzarea și spus că e rușine. Pentru oponenții săi, această abordare va părea adesea prea moale sau că se scuză.

Abordarea confruntațională este mai mult despre a provoca direct oamenii și despre a îți face auzit mesajul că nu e nicio scuză să mănânci produse animale. Pentru oponenții săi, această abordare va părea adesea prea agresivă și condamnantă.

Aceste două descrieri sunt imperfecte, la fel cum sunt și termenii „tolerant” și „confruntațional”, și dicotomia însăși, dar hai să nu fim prea pretențioși, de dragul argumentării.

Lupta împotriva rasismului evident că a făcut mult mai mult progres în societate decât lupta împotriva specisismului. Indiferent cât de agresiv este rasismul astâzi în lume, el este atât în gând cât și în practică, mult mai limitat decât ideologia și consecințele practice ale specisismului. Cred că pe cât de multă susținere publică există pentru o problemă socială, cu atât mai confruntațională poate fi abordarea. Asta ar implica să putem fi și mai confruntaționali în străduința noastră anti-rasistă decât în cea anti-specisistă.

Totuși, așa cum autorul acestui articol Vox a observat, să strigi la oameni pentru rasismul lor e cea mai bună strategie pentru a îi schimba. Știu că unul din argumentele „confruntaționalilor” este că nu ai nici o scuză. Că nu putem să îi permitem lui Trump sau unui comportament similar cu al lui să devină normă, că trebuie să izolăm rasiștii ca să nu se simtă încurajați pentru opiniile lor și că ar trebui să o facem public etc.

Chiar dacă eu, o persoană liberală, experimentez o parte din strigătele publicului asupra sexismului, rasismului și alte -ismuri drept enervante, elogioase, învinovătoare și retoric acuzatoare, atunci cât de mult negativism vor fi interpretate de cei mai conservativi, de cei mai puțin educați? Cum vor reacționa oamenii care au fost hrăniți cu idei rasiste și sexiste și care nu au fost educați spre a fi cetățeni deschiși la minte? Nu văd cum ar ieși ceva bun din treaba asta.

Cred mai de grabă în abordarea în care ne străduim să înțelegem nevoile, dorințele și fricile unul celuilalt (termenul fob din homofob sau xenofob provine din limba greacă și înseamnă frică, nu ură sau furie). Ar trebui să ne facem înțeleși în legătură cu injustiția, riscurile, suferința și ar trebui să fim extrem de atenți încotro se va duce Trump și alte direcții de evoluție ale societății. Dar chiar și în fața intolerabilului intolerant, poate vrem să luăm în considerare un pic mai multă înțelegere. În fața nescuzabilului, poate luăm în considerare să încercăm să găsim niște motive pe care oamenii le-ar putea avea ca să gândească în acele moduri nescuzabile.

Într-o bună zi, s-ar putea să consider că oamenii sunt răi sau chiar malefici. Chiar acum, aleg să cred că sunt needucați, temători sau sunt doar de altă părere. În momentul de față aleg să cred că înțelegându-ne unii pe alții e cea mai bună rețetă să schimbăm lumea.

 

Articol original publicat de Tobias Leenaert: https://veganstrategist.org/2017/02/16/3191/

Top 10 ponturi de comunicare pentru vegani noi (şi nu numai)

E important să susținem ceea ce credem. Este de preț să influențăm alți oameni pentru a ne urma exemplul. Uneori, totuși, putem să fim un pic *prea* pătimași în acțiunile noastre de a îmbarca mai muți oameni. În special veganii proaspăt deveniți sunt uneori înclinați să susțină 24/7, de multe ori prin mijloace care nu sunt tocmai productive. Iată câteva ponturi ca să evităm ceea ce se numește „noul veganitis” și cum să rămâi iscusit în susținerea veganismului de la bun început.

vegan advocacy

1. Rămâi deschis la minte

 

Ai încetat să consumi produse animale, dar te rog să nu încetezi să gândești. Mișcarea nosatră nu a rezolvat totul.  Încă putem să ne îmbunătățim, să fim mai cunoscuți, mai înțelepți și mult mai eficienți. Află că a fii vegan nu este punctul final și că poți, că ar trebui și că vei continua să crești și să evoluezi.

2. Nu te lăsa orbit de emoții

M-am prins: ai descoperit adevărul despre ceea ce li se întâmplă animalelor, ai încetat să mai consumi produse animale și ești acum destul de furios că acest abuz tot continuă. Cum pot ceilalți să nu ajungă la aceeași concluzie ca tine? Dacă devii nerăbdător cu ei, devino conștient că propria ta conversie nu s-a realizat peste noapte: ceea ce într-un final te-a făcut să devii vegan a fost probabil ultimul incident sau ultima informație dintr-o întreagă serie de-a lungul a mulți ani de zile.

3. Fii modest

Abia ai ajuns aici. Deși nu e nici o garanție că ei au devenit mai înțelepți sau mai buni, veganii mai vechi au mai multă experiență cu navigarea printr-o lume non-vegană și cu dialogul cu oamenii despre acest lucru. Poate că au devenit mai flexibili și mai nuanțați. Dar nu îi judeca imediat: asta nu îi face niște trădători.

4. Amintește-ți că veganismul nu este un punct final în sine

A fi vegan e despre reducerea suferinței. Ține mereu acest scop fundamental în minte. Judecă ceea ce nu judeci nu prin întrebarea „e vegan?” ci prin „reduce oare acest lucru suferința?”

5. Caută oameni cu aceeași gândire…

Făcând parte dintr-o comunitate virtuală sau în viața reală poate să ajute mult, în special la început. Acceptă ajutorul celorlalți, ia-ți răspunsuri la întrebările tale și relaxează-te în prezența oamenilor în fața cărăra nu ești nevoit să îți aperi stilul de viață, sau pe care nu trebuie să îi convingi de nimic.

6. …dar să și ieși din bulă

Deși să fii vegan într-o comunitate poate fi un ajutor imens, există pericolul de a sfârși într-o cameră cu ecou. Continuă să discuți cu oameni care nu se află acolo unte te afli și tu. Nu doar pentru a îi influența, ci pentru a îi înțelege și pentru a învăța de la ei.

7. Nu exagera cu afirmațiile vegane

Unor susținători le place să le spună altora că veganismul va rezolva toate problemele mondiale. Nu crede asta. E un lucru grozav de făcut pentru atât de multe aspecte dar nu este un panaceu. Exagerarea nu va ajuta cauza noastră și îi va face pe cei mai puțin creduli și mai sceptici.

8. Nu încerca să fii perfect

Dacă ești 99% vegan, ești vegan (cel puțin în ochii mei). Poți să te străduiești să ajungi la 100% sau chiar 110%, dar presupune foarte puține beneficii în plus (și s-ar putea să fie contraproductiv). Nu te simți vinovat dacă nu reușești 100%, iar dacă reușești, nu îi privi de sus pe cei care nu o fac.

9. Fii orientat spre alimentație

Argumentele și discuțiile au limitele lor. În special argumente morale pot să ducă la multă opoziție. Mâncarea e un mod grozav de a îi influența pe ceilalți prntr-o modalitate neamenințătoare. Du oamenii la un restaurant, gătește pentru ei, dă-le mostre… Tinde să le oferi experiențe vegane culinare iar restul va fi mult mai ușor.

10. Fii prietenos și pozitiv

Furia, frustrarea și nerăbdarea doar îi va aliena pe ceilalți și îi va ține la distanță. Fii drăguț și oferă încredere. E mai bine pentru tine și pentru ei. Ai încredere în oameni, ai încredere că majorității îi pasă la nivel fundamental. Și ai puțină credință că toată lumea e capabilă să vadă luminița.

Vrei să înveți mai multe despre susținerea veganismului? Vezi cartea mea Cum să Creem o Lume Vegană

Articol original publicat de Tobias Leenaert: https://veganstrategist.org/2017/07/26/ten-communication-tips-new-vegans/

 

Totul e despre crearea de alternative puternice

În 1986, Comisia Internațională de vânat Balene a declarat o suspendare temporară a activității de vânare a acestora, care în prezent este interzisă în toate țările cu excepția câtorva. Aşa ceva nu s-ar fi întâmplat dacă importanța comerțului cu balene nu s-ar fi diminuat enorm de la sfârşitul secolului XIX.

Balenele şi în special sperma lor obişnuia să fie o sursă importantă de energie: uleiul de balentă era extras din animale moarte şi era folosit în special drept combustibil de lămpi, putând fi găsit şi în săpun, vopseluri şi alte produse de încălzit. Nenumărate balene au fost ucise din această cauză.

Grăsimea balenei era o sursă importantă de energie până la descoperirea kerosenului

Vi-l introduc pe Abraham Gesner, un fizician şi geolog canadian. În 1849 a descoperit kerosenul, un lichid făcut din cărbuni, bitum (un soi de petrol) şi ulei de şist. Spre deosebire de uleiul balenei, kerosenul nu mirosea, nu era murdar, nu se împrăştia şi cel mai important era mai ieftin de fabricat decât uleiul de balenă.

Aşa cum distribuitorii de kerosen au apărut peste tot, pe măsură ce s-a comercializat kerosenul, cererea de ulei de balenă a stagnat. Industria uleiului de balenă a trecut peste acest lucru pentru un scurt timp prin vânzarea de os de balenă care era folosită pentru corsete şi alte articole de îmbrăcăminte. Totuşi, osul de balenă a fost curând înlocuit de alte materiale iar într-un final vânatul de balene nu mai era la fel de interesant.

Evident că Abraham Gesner nu şi-a dorit să interzică vânatul balenelor. Din câte ştim, nu era niciun factor moral în jocul lui. Totuşi, rezultatul a fost acolo: ultimul vas de vânătoare american a plecat în 1924 şi s-a întors a doua zi.

Faptul că uleiul de balenă nu mai era o sursă bună de energie evident că a facilitat instalarea interdicției vânatului de balene în 1986. Când mişcarea pentru mediu va deveni de succes cu sfârşirea vânatului de balene în toate țările rămase, nu va fi doar datorită argumentelor morale, ci pentru că s-a redus relevanța şi necesitătea vânatului, datorită alternativelor bune.

Susținerea moralității este importantă, însă nu este de ajuns. Alternative la carne, incluzând carnea curată vor fi la fel de importante pentru sfârşitul agriculturii cu animale precum kerosenul a fost pentru comerțul cu balene.

Bazat pe articolul: How Capitalism saved the whales. (Cum a salvat capitalismul balenele)

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: https://veganstrategist.org/2017/03/03/creating-great-alternatives/

Ceea ce mănânci determină ceea ce gândești

În articolul Lăsați-o pe Beyonce am scris despre cum uităm că nu doar acțiunea influențează comportamentul ci şi comportamentul poate influența atitudinea. Asta înseamnă că modul în care ne comportăm cu un lucru influențează convingerile noastre despre acel lucru. Aceste convingeri pot fi văzute ca explicări ale acelui comportament.

Iată un exemplu a ceea ce vreau să spun. V-aş invita să spuneți dacă greşesc. Priviți imaginea de mai jos: un toreador în stânga şi un măcelar în dreapta. Practic, ambii fac acelaşi lucru: meseria lor este să omoare vaci. Dacă prezinți această imagine unui public general (omnivor) şi îl întrebi: care dintre aceşti oameni îți displace cel mai mult, atunci ştii că răspunsul va fi toreadorul. Dar de ce?

Atunci când pun întrebarea asta în prezentări, primesc răspunsuri diferite, probabil cel principal este că toreadorul omoară pentru amuzament pe când măcelarul face asta pentru ceva esențial cum ar fi mâncarea. Asta ar putea fi foarte bine modul în care oamenii privesc lucrurile, deşi m-aş aventura să zic că mâncatul cărnii nu e mai puțin trivial decât este o „tradiție” veche de mulți ani. Un alt motiv pentru care oamenii îl spun este că luptele la coridă sunt asemănătoare cu tortura, pe când munca măcelarului este să asigure o moarte rapidă şi lipsită de durere pe cât posibil. Aceasta şi alte explicaţii sunt cu siguranță valide însă cred că există un motiv mai important pentru care oamenii judecă aceste două cazuri diferit:

Majoritatea oamenilor nu participă la luptele de coridă în vreun fel, deci le este uşor să dezaprobe toreadorul. Majoritatea oamenilor consumă carne, aşa că e mult mai dificil să dezaprobi măcelarul. Deci cred că acesta este un caz în care comportamentul oamenilor le influențează convingerile.

Asta înseamnă că dacă vrem să schimbăm convingerile oamenilor despre mâncat animale, e foarte important ca noi, ca o societate, să devenim mai puțin dependenți de animale pentru carne. Cele mai noi generații de substituiri de carne( cum ar fi în SUA: Gardein, Beyond Meat etc.) fac o treabă foarte bună şi de asemenea carnea în vitro evident că poate avea un impact incredibil.

Prin toate căie, continuați să informați populația despre aspectele negative ale cărnii, căci unii îşi vor schimba comportamentul. Dar țineți cont şi de faptul că şi reciproca e importantă. Asigură-te că au experiențe culinare vegane delicioase.

Articol original publicat de Tobias Leenaert: http://veganstrategist.org/2015/06/13/how-what-you-eat-determines-what-you-think/

Lăsați-o pe Beyonce. Despre cea mai mare omisiune a mișcării noastre.

În timp ce mulți vegani aplaudă faptul că Beyonce e atât de deschisă să mănânce vegan, mulți alții sunt critici la adresa asta. Printre ei, câțiva oameni din mișcarea Direct Action Everywhere (pe care încă îi investighez dar până acum nu am fost impresionat) afirmă că „E rău pentru animale faptul că Beyonce devine vegană.” Să ignorăm pentru moment faptul că Beyonce nu a spus vreodată ca devine vegană. Am mai auzit-o: Beyonce nu empatizează cu drepturile animalelor drept motiv pentru eforturile sale vegane, ci mai degrabă pentru sănătate. Mulți vegani cer ca animalele să fie mereu în centrul a orice înseamnă vegan. Sănătatea nu ar trebui să aibe de-a face cu asta. Este despre moralitate, etică și dreptate. Veganismul nu poate fi ceva fad sau stil de viață. Corect? Nu chiar, zic eu. Există un lucru care, din punctul meu de vedere, este o enormă omitere în mișcarea noastră, și importanța ei nu poate fi supraevaluată. Iat-o: Schimbarea comportamentului poate precede schimbarea atitudinii. Citește-o din nou și încearcă să o lași să se coacă.

ATITUDINE COMPORTAMENT

De obicei funcționăm așa: Le oferim oamenilor tot felul de informații, în speranța că schimbarea atitudinii (diverselor credințe, convingeri, tipare mentale despre mâncatul animalelor) va conduce la schimbarea comportamentului (stoparea consumului lor). Cu siguranță poate funcționa așa, dar uităm că funcționează și invers, și într-adevăr, multe cercetări arată faptul că poate fi mai eficient făcut invers. Ce înseamnă invers? Înseamnă că oamenii ar putea să devină la fel de bine deschiși către argumente pentru drepturile animalelor după ce-și schimbă obiceiurile alimentare. S-ar putea să devină „reducetarieni” (sau chiar vegani) din motive de sănătate, de pildă, sau pentru că e o chestie la modă. Dar lucrul important este că de îndată ce devin vegani, sau parțial, le este mult mai ușor să asculte argumentele pentru drepturile animalelor. De ce? Pentru că nu mai au nevoie să fie atât de defensivi. Deja știu că pot mânca și preparate delicioase, că nu au nimic de pierdut deci mintea și inima lor pot să fie deschise. Schimbarea atitudinii urmează schimbarea comportamentului, în acest caz. Asta înseamnă că în final, o să ajungem tot acolo cu toții, indiferent că începem cu drepturile animalelor, sau deloc, așa cum face Beyonce. Nu contează atât de mult. O mare parte a mișcării pentru drepturile animalelor are o obsesie despre a fi vegan din motivele corecte, ceea ce ne orbește de la faptul că sunt alte căi să ajungem unde ne dorim. Căi mai puțin directe poate, dar prin urmare nu așa de puțin eficiente. Pe de cealaltă parte, încurajarea oamenilor să pornească indiferent ce motive li se potrivesc, și încurajarea să își tempereze consumul de produse animale la un nivel pe care îl consideră realizabil, poate fi cea mai rapidă cale. Oamenii s-ar putea să spună că cei care nu au devenit vegani din motive etice nu se vor ține de dieta lor. Totuși, motivul pentru care oamenii nu se țin de dietă este în mare parte din cauza faptului că nu este suficient de convenabil (în mai multe feluri) să se țină. Așa cum din ce în ce mai mulți oameni servesc mese vegane (indiferent de motiv) să se țină de ea va deveni mult mai ușor pe zi ce trece. Deci: lăsați-o în pace pe Beyonce. Lăsați oamenii să aibe motivele lor să reducă sau să renunțe la produsele animale. Vor fi de acord cu argumentele pentru drepturile animalelor pe parcurs.

Vezi și articolul Ceea ce mănânci determină ceea ce gândești.

Poate ești interesat să vezi Abordări diferite, aceleași rezultate, cu un articol sensibil și de asemenea videblog al lui Colleen Patrick Goudreau despre Beyonce

Articol original publicat de Tobias Leenaert în 2015 după ce Beyonce a anunțat pentru prima oară că va urma Provocarea de 22 de zile de a mânca vegan: http://veganstrategist.org/2015/06/11/let-beyonce-be-about-the-biggest-oversight-in-our-movement/