Vegani: nu puteți să faceți asta de unii singuri

[Acest articol este un rezumat al prezentării „De ce lumea este vegană”, pe care am ținut-o la Conferința Internațională a Drepturilor Animalelor în Luxemburg. Poți să vezi toată prezentarea aici.]

Obișnuia să fie că principala forță care mâna lumea către o lume (mai) vegană eram noi: mișcarea drepturilor animalelor/vegană. Am fost pe aici de vreo două decade, ne-am luat angajament, ne-a păsat și am fost compătimitori, și suntem tot aici, purtând această luptă bună.

Dar astăzi există aliați. Cel puțin, sunt aliați dacă le permitem să ne fie aliați. Dacă formăm alianțe cu ei. Și ar trebui.

Acum când spun că avem nevoie să formăm alianțe cu alte sectoare, mișcări, forțe, domenii…mulți oameni vor spune „Da! Da!”, gândindu-se la alianțe cu mișcări care încearcă să estompeze opresiunea altor grupuri: eliberarea negrilor, femeilor sau homosexualilor de exemplu.

Susțin aceste alianțe, bineînțeles, dar mă gândesc poate la alt fel de parteneriate mai puțin evidente. Aici mă axez pe alianțe cu 1. mișcarea de sănătate/ de mediu și 2. sectorul de afaceri.

Simt că trebuie să punctez valoarea apropierii cu cel puțin o parte din lumea corporatistă și a sănătății/ de mediu, pentru că văd o mulțime de mentalități de tip alb-negru despre ele, ca și cum aceste forțe nu ar putea să ne fie în veci parteneri. Ca și cum am putea să reușim fără ei. Nu cred că putem. Sau cel puțin nu așa de rapid.

În vreme ce mișcarea vegană ajută să răspândească ideea (faptul) că mâncatul animalelor este problematic din punct de vedere etic, mișcarea de sănătate/ de mediu contribuie șa ideea că produsele animale sunt nesustenabile (atât pentru sănătatea noastră cât și pentru planetă). Sectorul de afaceri, la rândul lui, face producția produselor animale redundantă.

Iată imaginea:

teodor 1

Categoric că există diferențe mari, diferite interese, diferite cereri (cerințe) și diferite argumente (motive pentru a evita produsele animale). Oscurtă prezentare generală:

teodor2
Chiar dacă folosesc argumente diferite și au cerințe diferite, alte forțe s-ar putea să ne conducă în aceeași direcție

Referitor la mișcarea de sănătate/ de mediu, ele sunt un aliat chiar dacă abordează (în cel mai bun caz) un mesaj de genul „mai puține produse animale” în loc de propriul nostru „niciun produs animal” și chiar dacă argumentul animalelor este lăsat în totalitate pe din afară. Am explicat mai demult (în această prezentare, de pildă) de ce un mesaj de reducere a consumului de produse animale (reducetarianism), indiferent de motiv, este o strategie necesară care ne conduce către o lume vegană. Pe scurt: cu cât mai mulți oameni care reduc consumul de produse animale (reducetarieni),  cu cât mai mare cererea, cu atât mai mare oferta. Cu cât mai mare este oferta, cu atât mai ușor devine pentru toată lumea să devină în totalitate vegană.

Referitor la domeniul de afaceri, vorbim despre o injecție financiară incredibilă pentru cauza noastră. În ultimii ani, câteva organizații producătoare sau care vor să producă alternative pentru produse animale, au făcut (la un scurt calcul) cam 350 de milioane de dolari. Nu cunosc bugetul total anual al mișcării noastre dar s-ar putea să fie mai puțin decât atât. Aceste companii fac sau o să facă produse care înlesnesc schimbarea oamenilor în ceea ce privesște consumul de carne, lactate și ouă.

Da, e capitalism. Însă ar putea fi foarte bine și ce poate să ofere capitalismul mai bun, iar noi nu ar trebui să-i spunem nu (așa cum nu ar trebui să spunem nu mai multor bani). Poți să fii anti-capitalist, anti-consumerist, anti-corporatist cât de mult vrei tu, însă ți-aș sugera să îți direcționezi protestele și producătorii lucrilor total inutile și nu companiilor care ne sunt aliați.

Pentru a forma cele mai bune alianțe cu aceste sectoare, avem nevoie să fim receptivi la faptul că nu vor răspândi întocmai același mesaj pe care îl dorim noi. Avem nevoie să fim deschiși la minte și non-dogmatici. Și avem nevoie să fim credibili pentru ei ca să facă parteneriate cu noi.

Lumea poate să fie un loc mult mai bun pentru animale. Dar nu – sau nu așa de repede – dacă facem asta de unii singuri. Avem nevoie să legăm parteneriate strategice și alianțe cu toate domeniile, instituțiile, afacerile etc. care pot să ne ajute să mergem înainte.

Acest articol este un rezumat al prezentării „De ce lumea este vegană”, pe care am ținut-o la Conferința Internațională a Drepturilor Animalelor în Luxemburg. Iată prezentarea.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: https://veganstrategist.org/2016/09/14/vegans-you-cant-do-this-alone/

Reclame

De ce să fii vegan NU este o chestiune de totul sau nimic

Uite încă unul din lucrurile de care mă izbesc în ultimul timp:

Să fii vegan e ca şi cum ai fi gravidă. Ori eşti, ori nu eşti.

Are sens dacă nu te gândeşti prea mult. Atât timp cât o faci (adică te gândeşti), nu mai are sens, în mai multe feluri.

Există două probleme cu această interpretare de tip alb-negru a veganismului. Una este strategică, alta este conceptuală.

În primul rând, să prezinți faptul că vegan înseamnă ceva ce fie ești ori nu ești, fără cale de mijloc, nu este strategic. Am scris despre acest aspect înainte: nu prezentați veganismul drept ceva binar, pentru că în acest mod vom exclude pe toți care vor să ni se alăture parțial sau chiar în mare parte din drum. Tehnic vorbind, e corect să clasificăm pe cineva care este 99,5% vegan (să spunem că mănâncă o felie de plăcintă odată pe an la bunica lor) drept non-vegan. Dar bineînțeles că omul respectiv este mult mai aproape de a fi vegan decât non-vegan (omnivor sau vegetarian).

În al doilea rând, există o zonă gri, în care nu este clar dacă utilizarea sau consumul unor produse sau ingredientele exclude într-adevăr pe cineva de la denumrea de vegan. Exact, ce înseamnă să fii vegan și ce nu înseamnă nu este în totalitate clar, și probabil că e mai mult o scalare decât orice altceva.

Donald Watson, fondatorul Societății Vegane în Marea Britanie a definit veganismul drept o filosofie și un mod de viață care urmărește să excludă – pe cât posibil și practic – toate formele de exploatare, cruzime, a animalelor pentru hrană, vestimentație sau orice alt scop.

 

sa fii vegan nu e ca si cum ai fi gravida

Partea cu „pe cât posibil şi practic” reprezintă o calificare importantă. Lasă loc pentru zone gri şi subiectivitate. Unii vegani cred ca ceea ce este „posibil şi practic” este foarte clar. Să eviţi felia aia de plăcinţică de mere e foarre posibil şi practic. Trebuie dpar să-i spui lu’ mamaie că nu o vrei, nu?

Însă ceea ce e posibil şi practic pentru o persoană poate că nu este şi pentru alta. Şi nu ar trebui să stabilim pentru alţii ce e posibil şi practic pentru ei. Dacă nu eşti de acord şi ceea ce crezi tu că este posibil şi practic pentru tine ar trebui să fie la fel şi pentru alţii, să ne imaginăm pe cineva care a studiat și aplică în mod activ 320 de pagini din cartea Veganissimo. Ce-ar fi dacă v-ar spune acea persoană că evitarea tuturor acelor sute de pagini de ingrediente problematice destul de practic și posibil?

Deci nu, să fii vegan nu e ca și cum ai fi gravidă. La fel cum crudivorii își spun unul celuilalt că sunt 70 sau 80% crudivori, același lucru e posibil și cu veganismul.

Unii vor puncta că veganismul (spre deosebire de a fi crudivor) e mai mult despre dietă, ceea ce bineînleles că este adevărat (deși dieta acoperă cea mai mare parte). În ideea că veganismul nu este o dietă ci o filosofie, un etos, un stil de viață, acei oameni s-ar putea să ridice obiecții cum că este într-adevăr o chestiune de totul sau nimic. Fie respecți drepturile animalelor, fie nu, ar putea să spună.

Dar este oare chiar așa? Uitați-vă la atitudinea și comportamentul nostru către oameni. Probabil că niciunul dintre noi, oricând și oriunde, nu respectă la perfecție drepturile tuturor oamenilor. Majoritatea dintre noi sunt amabili și compătimitori în unele situații (să sperăm că în majoritatea lor). Deseori alunecăm și cădem.

Să spunem că dacă ești vegan sau dacă respecți drepturile animalelor în consumul tău este o chestie albă sau neagră e ca și cum ai cere un fel de perfecțiune extraterestră pentru noi oamenii. Putem doar să ne străduim să fim din ce în ce mai buni. Nu există niciun acolo, nu există niciun punct de sosire. Existăm doar noi toți, mergând într-o anumită direcție, în speranța aducerii mulți alți oameni cu noi de-a lungul drumului.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: http://veganstrategist.org/2016/05/12/why-being-vegan-is-not-an-all-or-nothing-thing/

Ai fi devenit vegan dacă…?

Verificarea realității: vrem ca toată lumea să fie vegană, dar numai o parte minusculă a populației este astfel.

Nu ajută deloc să te plângi de situația actuală sau să îi faci pe toți cei care nu sunt vegani egoiști, nepăsători sau ipocriți.

Să vedem ce putem să facem este mult mai productiv, vedeți imaginile de mai jos. Diagrama circulară din stânga reprezintă numărul mic de oameni care sunt dispuși să facă un efort relativ mare care implică în ziua de azi să devii vegan. Efortul este reprezentat de panta abruptă din dreapta.

Majoritatea veganilor și activiștilor pentru drepturile animalelor încearcă să mărească felia de diagramă prin creșterea motivației populației astfel încât mai multe persoane să vrea să facă (și să facă) efortul necesar să devină vegani:

Asta, în sine, nu este suficient ca să ajungem la o lume vegană. Sunt optimist și cred că majorității oamenilor, în inimile lor, le pasă de animale și nu vor să le vadă rănite. Chestia este că nu le pasă suficient să fie dispuși să aibă de-a face cu prea multe inconveniențe (sau cu ceea ce văd ei ca fiind inconveniență).

Așadar, în plus față de creșterea motivației, avem nevoie de…V-ați prins: avem nevoie să facem panta mai puțin abruptă:

 

Să facem panta mai puțin abruptă înseamnă că vom crea un mediu care oferă atât de multe alternative vegane și în care fabricarea produselor animale devine din ce în ce mai grea, astfel încât oamenii să fie nevoiți să facă din ce în ce mai puțin efort și prin urmare să aibă nevoie din ce în ce mai puțin de motivație.

Cu cât mai lină panta/cu cât mediul este propice pentru veganism, cu atât mai mulți oameni vor deveni vegani.

Unii vor deveni vegani doar dacă panta este așa:

Iar câțiva codași vor avea nevoie să fie astfel:

Multor vegani li se pare trist și depresiv să avem nevoie să facem lucrurile așa de simple înainte ca oamenii să facă ceea ce este din punct de vedere moral lucrul corect. Pot să empatizez cu acest sentiment. Dar luați asta în calcul: nu e ca și cum eu sau tu am devenit vegani exclusiv datorită motivației morale. Am avut nevoie și noi de o anumită disponibilitate de alternative, fără de care nu am fi devenit vegani. S-ar putea să crezi că ai avut doar nevoie să auzi informațiile corecte sau să ai gândurile corecte, dar asta nu e adevărat: ai devenit vegan atunci când ai avut suficientă motivație să urci panta. Unii poate că au urcat-o atunci când a fost și mai abruptă (să zicem că în anii 1970).

Toată lumea are nevoie ca panta să fie într-un anumit fel. Foarte puțini sau niciunul dintre noi nu ar fi fost capabil să urce această pantă:

Ca să nu mai zic de asta:

Totul este relativ. Fii bucuros că ai fost capabil să devii vegan atunci când ai facut-o. Dar conștientizează că întotdeauna au fost oameni care au făcut asta înaintea ta. Și nu te aștepta ca toți ceilalți să devină vegani azi. Lucrează atât la motivație cât ȘI la facilitarea lucrurilor.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: https://veganstrategist.org/2017/04/19/would-you-have-gone-vegan-if/

Scrisoare către un proaspăt vegan

Aceasta este o introducere pe care am scris-o pentru un proiect de carte al cuiva intitulat Scrisoare către un proaspăt vegan. În acele scrisori, cronicarii povestesc noilor vegani cele mai importante lucruri pe care şi-ar fi dorit să le ştie ei înşişi ca proaspăt vegani.

Dragă nou vegan, 

Felicitări pentru alegerea ta de compasiune. În caz că eşti interesat de nişte sfaturi de la un vegan de mai mult timp, iată câteva lucruri.

În primul rând, cred că nu ai făcut alegerea asta doar pentru tine însuţi ci şi pentru că tu crezi într-o lume mai bună. Şi cred că deja ştii că marele câştig al acestei lumi nu este că tu ai devenit vegan ci şi oamenii pentru care poţi fi un exemplu strălucitor. Pentru ca ei la rândul lor să constate că sunt moduri mai bune de a ne hrăni fără să creştem şi să ucidem animale. Ştiţi voi, e un joc al numerelor. Majoritatea oamenilor consumă carne pentru că majoritatea oamenilor consumă carne. Deci cu cât suntem mai mulți, cu atât ne va fi mai uşor să fim şi mai mulţi. E vorba despre masa critică. Şi aici intri tu în peisaj. 

Vezi tu, simplul fapt că eşti vegan e suficient să facă oamenii din jurul tău inconfortabili. Nici nu trebuie să deschizi gura. Dacă vrei să îți urmeze exemplul (şi, cum am spus, presupun că îţi doreşti asta) atunci trebuie să – scuzaţi expresia- calci pe coji de ouă. Trebuie să fii foarte precaut şi diplomatic pentru că nu vrei să enervezi oamenii, vrei să îi atragi.

Aşadar îndtumă-i gentil: zâmbeşte, glumeşte, găteşte, povesteşte, fii un exemplu şi fii sincer şi onest cu asta. Nu le ţine predici (aşa cum fac eu acum), blama sau judeca, pentru că la majoritatea oamenilor nu ajută (chiar dacă poate pe tine te-a ajutat).

Nu te aştepta de ceva de la oameni, şi în mod cert nu te aştepta să te urmeze din prima până la capăt. Nu te aştepta să-şi arunce toţi pantofii şi curelele din piele, puloverele din lână şi mai ştiu eu ce. Daţi-le voie să aibă propriile lor motive să se schimbe, nu te aştepta să aibă aceleaşi motive ca tine. Şi te rog – dar te rog frumos – să nu le spui că nu se pot proclama vegani dacă nu respectă cu stricteţe toate regulile.

Oamenii s-ar putea să pornească pe drumul veganismului şi compasiunii din alte motive decât veganismul şi compasiunea. Poate încep să mănânce vegan datorită presiunii celor din grupul lor, datorită unor probleme de sănătate, datorită unei persoane iubite, datorită mai ştiu eu ce. Dar cel mai important lucru este că, din moment ce au pornit la drum, odată ce au realizat că mâncarea vegană e mai gustoasă, mai simplă, mult mai realizabilă decât credeau că e, rezistenţele lor la veganism se vor sparge. Minţile şi inimile lor se vor deschide mai mult către argumentele etice şi într-un final, să ajungă unde ţi-ai fi dorit să fie dintotdeauna.

Acum, cred că responsabilitatea ta în acest proces este să încurajezi orice pas, indiferent cât de mic, indiferent de motiv. Încurajarea noastră, nu judecăţile noastre, îi vor ajuta pe ceilalţi să meargā mai departe. Niciunul din noi nu ajunge la punctul final dintr-un singur pas. Ca vegani, avem totuşi o grămadă de învăţat. Răbdarea, înţelegerea şi compasiunea, atât pentru noi cât şi pentru ceilalţi ne va conduce la o lume pe care ne-o dorim.

Aşadar fii răbdător, compătimitor şi ai puţină încredere în oameni. Ai încredere că fiecare îşi va găsi calea. Nu este aşa de uşor astăzi, iar cineva ca tine, care devine vegan are încă nevoie de motivaţie ca să înoate împotriva curentului. Dar este din ce în ce mai uşor până când veganismul devine norma, până când oamenii nu mai au nici o problemă în a auzi şi a gândi toate aceste argumente pentru drepturile animalelor. Iar apoi, până să ne dăm seama, cercetători vor face lucrări de doctorat în care se miră cum de a fost posibil actualul tratament pe care îl aplicăm animalelor.

Până atunci, hai la treabă!

Toate cele bune.

Articol original scris de Tobias Leenaert pe https://veganstrategist.org/2015/02/11/letter-to-a-new-vegan/

Când termenul „specisism” devine suprautilizat

Cred că majoritatea dintre noi este atrasă de termenul specisism. Pare un concept atât de elegant. Și este unul puternic. În multe cazuri, atunci când îl folosești în mod corect și clar, e un argument destul de frumos să aibă sens. În special când discuți cu oameni care au o minte progresivă. Ei văd că există un punct de vedere și că există o analogie cu rasismul etc.

Ce nu înseamnă specisism? Este despre discriminarea strict pe baza speciei, la fel cum rasismul este discriminarea strict pe baza „rasei”. Îmi amintesc când citeam următoarea ilustrație sau explicație a specisismului (cred că a fost în cartea Creați din Animale a lui James Rachels). Dacă testezi cosmetice pe ochii iepurilor, ai nevoie să te intrebi: de ce nu fac asta pe oameni? Primul răspuns ar fi: nu facem asta pe oameni pentru că ochii omului ar durea. Apoi vom întreba: e diferit în cazul iepurilor? Dacă nu (dacă iepurii experimentează același disconfort), atunci suntem specisişti dacă facem teste pe iepuri şi nu pe oameni. Speciile, în acest caz, sunt sunt singura diferență, și asta nu este corect. Dacă, pe de cealaltă parte putem spune ceva de genul: iepurii nu simt durere în ochii lor (ceea ce nu este adevărat), acțiunile noastre nu ar fi specisiste dar ar fi inspirate de un criteriu moral relevant.

toys meme

Așa cum am spus, cred că este un argument bun. Felul în care îl folosesc în discuții este: „Dacă faci x animalelor dar nu oamenilor, trebuie să îmi oferi un motiv moral relevant.”

Nu cred că sunt multe motive bune împotriva specisismului. Unii oameni ar sugera că oamenii au o poziție morală diferită, au fost creați cu suflet sau – mă rog, dar lucrurile acestea nu mă conving.

Acum, pentru că specisismul este un concept atât de elegant, tindem să îl folosim în tot felul de circumstanțe, și aici, după umila mea părere, s-ar putea să greșim. Vorbesc (printre alte lucruri) despre unde aplicăm argumentul de specisism în mobilizări și comunicări, în cadrul mișcării drepturilor animalelor.

Am auzit-o de o mie de ori și de fiecare dată când o aud, oftez în mine de frustrare. Argumentul ia aceeași formă: nu poți să faci x în ceea ce privește animalele, pentru că ar fi imoral dacă l-am aplica pe oameni. În acest caz x e despre un anumit mod de comunicare, un anumit argument, o campanie… Încă odată, sună bine la prima vedere, dar lăsați-mă să completez cu câteva exemple concrete…

  • Atunci când recomand reducerea consumului de carne sau Meatless Monday (Lunea fără Carne), aud că asta este specisist, pentru că nu am fi de acord cu ceva de genul Lunea Liberă la Abuzat Copii în cazul oamenilor.
  • Atunci când recomand să încurajăm oameni când fac pași spre reducerea consumului de carne, unii oameni vor răspunde că asta e specisist pentru că nu am lăuda un criminal sau un abuzator care în prezent omoră sau abuzează mai puțini oameni.
  • Atunci când susțin că ar trebui să încercăm să fim gentili, sensibili și răbdători etc. atunci când vorbim despre suferința animalelor și veganism, primesc răspunsuri de genul: „oamenii care sunt împotriva violului și au fost victime ale unui viol ar trebui să fie capabili să educe oameni despre viol și să nu fie enervanți”
  • Un alt citat din aceeași categorie: „Ar susține cineva desființarea sau legalizarea sclaviei sexuale cu copii? Toată lumea ar spune că e obligația noastră morală să susținem SFÂRȘITUL absolut al sclaviei sexuale cu copii și că „îmbunătățirile” sunt total inadecvate și specisiste”

Cred că v-ați prins. După umila mea părere, termenul de specisist folosit în argumentările de mai sus este fals. Nu discutăm în vreun fel de aceleași lucruri. Discutăm despre practici în societate care sunt văzute total și fundamental diferit. Dacă vrei să continui să susții că este același lucru, poți categoric să faci asta, dar nu va fi eficient.

Mai mult decât atât, dacă în mișcările noastre de mobilizare ar trebui doar să spunem sau să sfătuim lucruri referitoare la animale pe care le putem spune sau sfătui referitoare la oameni, ar fi multe lucruri pe care nu ar trebui să le spunem (ceea ce este bineînțeles o parte din ce crede mișcarea pentru drepturile animalelor). Nu am putea să încurajăm sau să lăudăm oamenii pentru ceea ce fac până la veganism. Nu am putea să spunem oamenilor să încerce o provocare vegană precum Veganuary (nu poți spune violatorilor să se oprească să violeze pentru o lună de zile!); nu putem să dăm pliante violatorilor; nu am putea să susținem nicio inițiativă guvernamentală de încurajare a oamenilor să mănânce mai puțină carne pentru că un guvern nu ar încuraja oamenii să abuzeze copii un pic mai puțin.

Și așa mai departe. Cu cât scriu mai multe exemple, cu atât mai absurde devin argumentele. Lucrul deplorabil este că toate aceste recomandări pe care unii oameni din cadrul mișcării nu ne-ar face să le aplicăm sunt afirmații conform cărora cercetările psihologice și sociologice funcționează cel mai bine: pași mărunți, victorii  mici în loc de provocări mari.

Așa cum am scris mai sus, poți să fii sincer cu propriile tale reguli despre ce să spui și ce să nu spui (ignorând toate cercetările și de câte ori te-ai dat cu capul de perete), sau poți să te orientezi către ceea ce într-adevăr îi ajută pe oameni să se deschidă și să se schimbe.

Haideți să folosim termenul de specisism în mod înțelept, într-un contex potrivit.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: http://veganstrategist.org/2016/01/28/when-the-term-speciesism-gets-overused/

Despre compararea drepturilor animalelor cu alte mișcări de dreptate socială

VGKids Sticker Template

Veganii și susținătorii drepturilor animalelor fac adesea comparații între mișcarea pentru drepturile animalelor și alte mișcări de dreptate socială, precum campaniile împotriva sclavagismului, a mișcării feministe (pentru femeile oprimate de societatea patriarhală) etc.

În vreme ce aceste comparații adesea ilustrează bine oamenilor anumite lucruri sau pun animalele într-o lumină nouă, cred în același timp că trebuie să fim foarte atenți cu ele și să vedem nu doar asemănările ci și deosebirile.

Cred că există o problemă particulară atunci când oamenii folosesc paralela cu cauzele umane ca să justifice lipsa luptei pentru îmbunătățiri incremențiale.

Sună cam în felul următor:

Un activist pragmatic spune că este în favoarea anumitor reforme, precum interzicerea castrării porcinelor fără anestezie. Altele (Francione și comunitatea lui „aboliționistă”, de exemplu) s-ar putea să contracareze cu ceva de genul (asta e un citat real al cuiva):

Ar susține cineva pentru legalizarea sclaviei sexuale cu copii? Toți ar spune că e obligația noastră morală să susținem sfârșirea sclaviei sexuale cu copii și că aceste „âmbunătățiri” sunt total inadecvate și specisiste.

Aceiași oameni ar putea să spună argumente precum: nu vom susține în veci „violul la oameni” și: nu e ok să ai dezlegare doar miercurea să-ți bați nevasta (referindu-se la Meatless Monday – lunea fără carne).

Cred că această comparație e foarte șubredă în cel mai bun caz (și asta e spusă cu blândețe). Sexul cu minori, sclavia, violul sau bătutul nevestei sunt lucruri cu care 99% dintre oameni nu vor fi de acord. Uciderea animalelor pentru mâncare este ceva cu care doar puțini oameni nu sunt de acord iar restul nu doar acceptă dar și sărbătoresc chiar. Evident, probleme cu un public atât de diferit cer strategii diferite.

În general, cred că ar trebui să fim atenți atunci când facem paralele între probleme legate de animale și alte probleme sociale (umane). Haideți să nu pierdem din vedere diferențele relevante. Atunci când le pierdem din vedere, s-ar putea să ne orbească și s-ar putea să credem că putem aplica exact aceleași strategii, tactici sau stiluri de comunicare, în vreme ce sunt disponibil altele mai bune.

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: https://veganstrategist.org/2015/03/20/on-comparing-animal-rights-with-other-social-justice-issues/

Carnivorul este rege – și alte lecții de marketing și vânzări

Fie că ne place sau nu, drept oameni care vor să schimbe lumea, suntem în afacerea de vânzare a unor lucruri. Vrem să vindem un mesaj, un obicei, un stil de viață…spune-i cum vrei. Suntem negustori de idei, și avem nevoie să îmbarcăm cât mai mulți oameni, în orice mod care ajută.

Ador să citesc în afara cutiei și să văd dacă pot să aplic idei din alte domenii în mișcarea noastră. Iată câteva concepte și lecții pe care le-am preluat din marketing și vânzări (vezi și adresele de sub fiecare articol ca să citești câteva din scrierile mele anterioare pe aceste teme)

Carnivorul este rege

(Tehnic, ar trebui să folosesc denumirea de „omnivor”, bineînțeles, dar înțelegeți că am avut nevoie să scriu ceva cu aici)

Cât timp carnivorul este o persoană pe care vrem să o țintim și să se alăture echipei noastre, nu îi putem aliena. Ei sunt viitorii noștri suporteri. Putem să îi vedem drep pre-vegani. Vorbindu-i de rău de obicei nu îi va motiva să se apropie de noi. Dacă suntem furioși pe ei, dacă îi acuzăm sau îi judecăm, e ca și cum ne-am da bătuți să ni se alăture. În schimb, la fel ca și cu clienții, avem nevoie să îi ascultăm, să îi tratăm ca un rege, să le oferim un fursec sau să le facem o plăcințică (putem să le-o aruncăm în față dacă într-adevăr  se comportă ca niște țărani).

Tu nu ești audiența ta

Tu nu ești la fel ca oamenii la care vrei sa ajungi. Precum un comis voiajor de mașini, trebuie să îți adaptezi mesajul la ceea ce crezi că le place, la ceea ce crezi că sunt interesați, la ceea ce crezi că sunt deschiși și la ceea ce sunt pregătiți. Dacă vorbești doar despre ceea ce vrei tu să vorbești e ca și cum ar vorbi vânzător de mașini despre caii putere sau abilitățile tehnice (pentru că asta e ceea ce îi fascinează pe ei) unui tânăr părinte care e interesat doar de aspecte de siguranță. E despre nevoile audienței tale. Nu alte tale. Vezi Tu Nu Ești Audiența Ta.

Difuzia inovării

Avem nevoie să ne segmentăm „clienții” în mai multe categorii. Inovatorii au motive diferite de a alege ceva decât au cei din majoritatea târzie. Ca vegani, suntem cu toții inovatori, iar argumentele care au funcționat la noi nu înseamnă că vor funcționa și la ceilalți care sunt, în acest domeniu, codași. Celebrul marketer Seth Godin spune în felul următor: „Greșeala pe care vânzătorii de idei o fac este că își aduc franjurile de idei către oameni cărora nu le plac în loc să își acorde timp și să își croiască drumul către progres.”

Ceea ce Godin și alții spun este că ar trebui să întâlnim oamenii acolo unde sunt și să apelăm la valorile pa care deja le prețuiesc în loc să le spune ce valori ar trebui să aibă.

Vezi Veganii: nu ca ceilalți oameni

Căștigi un argument, pierzi un client

Chiar dacă cealaltă persoană îți spune că ai dreptate, nu înseamnă că ai avut neapărat și un impact. Atunci când cealaltă persoană simte că a pierdut, s-ar putea să se simtă și mai puțin compătimitor către tine sau către cauza pe care o susții. Benjamin Franklin a spus așa: „Dacă te cerți și contrazici, s-ar putea să dobândești o  victorie, însă va fi o victorie seacă pentru că nu vei atinge bunăvoința oponentului tău”. Dale Carnegie a spus-o și mai simplu: „Nu poți câștiga o ceartă”.

Vezi Despre a avea dreptate vs. a câștiga

Rezistența persuasiunii

Majorității oamenilor nu le place să fie convinși de alții și nu le place să li se spună ce să facă. De asemenea, referitor la mâncarea servită pe farfuriile acestora, o să se decidă ei singuri. Nu au nevoiede vreo reglementare guvernamentală sau vreun grup vegetarian sau susținător al drepturilor animalelor să le predice despre ce să mănânce și ce nu, cât de mult sau cum să o prepare. O să facă asta de unii singuri, vă rog. Așadar, e mult mai productiv dacă nu lăsăm oamenilor impresia că vrem să îi persuadăm ci să îi ajutăm să ajungă singuri la unele concluzii.

Vezi: Rezistența persuasiunii

Retenția de clienți

Să găsești clienți noi e mult mai costisitor decât să reții unul și să te asiguri că o să cumpere din nou. În domeniul nostru, cercetările spun că un număr mare de vegetarieni și vegani – nu mai puțin de 84% – renunță la un moment dat. Ar trebui să avem suficientă atenție pentru retenția clienților și să ne asigurăm că numărul de vegani care renunță e cât mai mic posibil. Putem să facem asta, printre altele, ajutându-i să le fie mai ușor să fie vegani, creând comunități și având suficientă atenție pentru capcane nutriționale.

Vezi cercetarea realizată de Faunalytics

Schimbând costurile

Multor oameni le pasă de animale dar le este frică de consecințele practice ale grijii pentru ele. Cu alte cuvinte, e prea greu să facă schimbarea. Schimbarea costurilor, în termeni de marketing, se referă la costurile pe care le suportă atunci când schimbă produse, furnizori, branduri etc. Aceste costuri pot fi financiare, dar pot fi și de timp sau psihologice. Companiile de telefonie sau de asigurări, de exemplu, vor să facă schimbarea pe cât de facilă posibil (și în același timp încercând să facă schimbarea de la produsele lor cât mai dificilă). În mod similar, avem nevoie să facilităm cât mai mult drumul oamenilor către spectrul vegan. De preferință, atât de facil încât să nu aibă nevoie de vreun motiv sau vreo motivație.

Știi mai multe despre vânzări și concepte utile? Dați de veste…

Articol original publicat de Tobias Leenaert pe: http://veganstrategist.org/2017/02/03/the-carnivore-is-king-and-other-lessons-from-sales-and-marketing/